Articol vizualizat de 82 utilizatori.
Acum câteva săptămâni am început cu mult avânt un nou timp al Postului Mare. Unii dintre noi am avut propuneri mari și îndrăznețe pentru acest timp, alții am pășit cu timiditate. Dacă privim cu sinceritate în noi înșine, majoritatea dintre noi dorim ca acest timp al Postului să schimbe ceva în noi, în viețile noastre, în familiile noastre. Poate ne dorim chiar schimbări fundamentale. Însă, pe măsură ce ne-am apropiat de mijlocul acestui timp de pregătire sufletească a celebrării Învierii Domnului, la mulți dintre noi, avântul inițial a trecut, este deja uitat, și a fost înlocuit de oboseală, poate chiar descurajare, și dezamăgire că nu reușim să fim cum dorim să fim, și să facem ceea ce ne-am propus să facem.
Ca și cei 40 de ani ai Exodului, cele 40 de zile ale Postului Mare sunt o traversare a deșertului, o călătorie prin pustiu. Însă, această călătorie prin pustiu nu trebuie să o realizam de unii singuri. Pentru a învața mai bine cum să mergem prin deșertul postului, părintele dr. Iosif Iacob a însoțit la începutul lunii martie comunitatea “Familiile din Nazaret” din Parohia Sfânta Tereza a Pruncului Isus din Iași, si ne-a condus spre a ințelege mai bine cum să trăim acest timp de asceză, dar mai ales acest timp de har, milostivire și iubire. Părintele ne-a propus două perspective care se completează – una fără cealaltă ne va lăsa mereu deficitari și neîmpliniți – “pustiul ca loc de întâlnire cu harul lui Dumnezeu”, și pustiul ca loc unde “creștinul trebuie să fie misionar”.
Pustiul este o etapă a drumului spre Dumnezeu, cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu. Traversarea deșertului “ne ofera posibilitatea de a vedea mareția lui Dumnezeu”, dacă suntem deschiși și receptivi. Tot aici, “putem experimenta milostivirea gratuită a lui Dumnezeu”, dacă îmbrăațișăam Crucea. Aici putem face experiența libertății, dacă ne bazăm “identitatea noastră pe faptul că suntem fiul/fiica preaiubită a Domnului”.
Însă Domnul nu ne vrea singuri în deșert; El vrea să ne deschidem celor din jurul nostru. Ne vrea misionari, dar nu vrea ca noi să vedem misiunea noastră ca pe o obligație, ci ca pe “o expresie și o experiență autentică a iubirii”. El vrea ca noi să iubim mereu, acolo unde suntem, “să vedem roadele și frumosul acolo unde suntem”. În același timp, El nu vrea să stăm pe loc, să rămânem blocați în pustiu, așa cum nici Moise cu poporul ales nu au rămas blocați în deșert. El vrea “să pașim, chiar și atunci când este noapte”, chiar și atunci cand nu vedem drumul clar, când nu este lumină. Dar vrea să pășim conduși de El, pentru a nu ne rătăci.
Cele două zile de reculegere petrecute la centrul Surorilor Divinei Providențe din Iași sub îndrumarea Părintelui Iacob au fost o experiență binecuvântată de a călători împreună prin deșertul Postul Mare, spre bucuria Învierii.
Din cuvântul de învățătură a părintelui Iosif Iacob am înțeles că misiunea este “o expresie a iubirii și mai puțin o obligație sau ceva prin care ne îndeplinim datoriile față de Dumnezeu sau față de biserică’’, și că avem nevoie să ieșim din zona de comfort.
Adresăm felicitări și binecuvântări tuturor celor ce au contribuit la bunul mers al acestor zile de har și relaxare. Mulțumim pentru disponibilitatea și dăruirea cu care am fost copleșiți. Ne-am sărbătorit și pentru 8 martie! Unii dintre noi ne-am simțit după aceste zile ca și cum ne-am fi întors dintr-o vacanță! Deși uneori condiția fizică și limitele sănătății au accentuat unele “trăiri fizice”, trăirile psihice și spirituale, au depășit cu mult în bine ceea ce am trăit alături de un colectiv de nota 10!
Mulțumiri părintelui Iosif pentru că a acceptat cu generozitate și disponibilitate invitația noastră de a ne îndruma pe cale, pentru multele sale explicații Biblice și sfaturi, îndrumări de grup și discuții individuale. Mulțumim și Sr. Victoria, Sr. Maria și tuturor surorilor pentru pregătirile impecabile, ospitalitate și tot suportul pe care ni l-au oferit cu mărinimie, generozitate și iubire.
Am așteptat cu multă bucurie în suflet să participăm la aceste zile de reculegere care au completat într-un mod deosebit drumul nostru de pregătire din timpul Postului Mare. Conferințele Părintelui Dr. Iosif Iacob, atât de grăitoare pentru acest timp sfânt, ne-au făcut să simțim și mai mult rugăciunea ca o puternică forță mijlocitoare către Dumnezeu. Am avut ocazia să vedem pustiul din viețile noastre, de-a lungul timpului dar și acum, și să realizam că iertarea este foarte importantă pentru ca însuși Dumnezeu este continuu iertator și milostiv.
Mulțumim lui Dumnezeu pentru că am putut participa la aceste zile de reculegere, și părintelui Iacob care a fost foarte explicit. El ne-a ajutat să înțelegem cât mai bine textele din Sfânta Scriptură, și nevoia de a fii cât mai generoși și iertatori în acest timp al Postului Mare. De fiecare dată participăm cu drag la aceste întâlniri pentru că avem încă multe de învațat și dorim să ne apropiem mai mult de Dumnezeu. Ne întoarcem acasă multumiți și liniștiți. Dumnezeu să răsplătească toate persoanele care s-au implicat și au făcut aceste zile mai frumoase.
Din dorința de a ne pregăti pentru perioada pascală, am avut ocazia ca in aceste două zile de reculegere, să ne bucurăm, să lăsăm deoparte preocupările zilnice ca să petrecem impreună momente de rugăciune prin Sfânta Liturghie, Calea Sfîntei Crucii, Sfântul Rozariu, și Adorarea lui Isus în Preasfântul și Dumnezeiescul Sacrament.
Mulțumim tuturor participanților, tuturor acelora care au facut posibilaă desfașurarea acestei reculegeri, și ii mulțumim Bunului Dumnezeu pentru aceste momente minunate, pline de har, trăaite în comuniune cu membrii acestui grup stăaruitor în rugăciune. Domnul să ne binecuvânteze și să ne însoțească pe drumul către Rai!
“Prin deșert, Dumnezeu ne conduce la libertate.” Papa Francisc, Mesaj pentru Postul Mare 2024
Mișcarea ,,Familiile de Nazaret”