Origini şi dezvoltare

A fost iniţiată de Pr.Tadeusz Dajczer, care împreună cu Pr. Andrew Buczel au format un prim grup în Varşovia, iniţial de 100 de persoane.

În numai 2 ani, mişcarea s-a răspândit în toată Polonia. În 1987 s-a răspândit în Franţa, Spania şi Portugalia, în 1988 în Anglia, Olanda şi Germania. În 1989 în Mexic, Brazilia, Columbia, Venezuela, Cuba, USA şi Canada. Începând cu 1990, mişcarea s-a răspândit în toată Europa, inclusiv în ţările din fosta uniune URSS. În 1994 ea ajuns până în Noua Zeelandă, Zambia, iar în 1996 în Filipine, Australia şi India.

Cartea de bază este “Meditaţii despre credinţă” a Pr. Dajczer, apărută deja în 3 ediţii la noi ( 1999, 2001, 2003, editura Tradiţie, Bucureşti), tradusă în 29 de limbi şi publicată în peste 30 de ţări. Există o serie de caiete ale echipei redacţionale a mişcării, în număr de 42 în Polonia, propuse spre meditaţia zilnică. La noi au apărut numai 4: “De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi ca pruncii…” (I), “Chemaţi să trăim în spiritul fericirilor” (II), “Să te laşi purtat de iubire” (III), “Când te rogi” (IV).

Echipa redacţională a mişcării este formată atât din preoţi, cît şi din laici. Cea mai remarcabilă figură este Slawomir Biela. Una din cărţile sale “Dumnezeu singur ajunge” a fost publicată şi în română, în 2003 la editura Tradiţie. Printre succesele sale amintim “În braţele Mariei” şi “Iată stau la uşă şi bat”, şi mai nou “Deschideţi larg uşa lui Cristos” scrise în linia aceleiaşi spiritualităţi. Cartea În Braţele Mariei a fost tradusă şi publicată şi în română în iulie 2006 la editura Sapientia, Iaşi.

În prezent mişcarea numără peste 250.000 de membrii în lumea întreagă, dintre care se remarcă un număr semnificativ în Mexic – 100.000, unde mişcarea a fost aprobată de biserică încă din 1989. Mai nou mişcarea a adus roade importante şi în Filipine, Monseniorul Jose Sora, ordinarius al diecezei de Legazpi, a venit în Polonia în 1996 pentru a cunoaşte mai bine metodele de formare spirituală.

Mişcarea în România

În Romania, mişcarea şi-a început activitatea în anul 2000, la iniţiativa unui grup de polonezi, a Mons. Anton Despinescu, moderatorul diecezan al mişcării şi a Părintelui Paroh Isidor Iacovici. Începând din vara anului 2002, membrii ei participă regulat – de 4-5 ori pe an la reculegeri de formare de 2, 3 zile, sub îndrumarea Mons. Anton Despinescu, a preoţilor parohiei noastre, Pr. Paroh Anton Farcaş, Pr. Iosif Iacob, Pr. Daniel Iacobut şi a grupului polonez îndumat de Pr. Dariusz Kowalczyk, animator în Varşovia.

În prezent direcțiunea spirituală a mișcării este asigurată de Pr. Paroh Benone Farcaş.

Întâlnirea în cadrul parohiei are loc odată la 2 săptămâni, joia, după Sf. Liturghie, şi se desfasoara sub indrumarea directa a unui preot care stabileste si prezinta materialul de meditatie cu trimitere la Sf Scripura.

Urmeaza apoi grupuri de mărturii formate din 5-6 persoane, unde fiecare isi exprima liber experientele de viata traite, legate de subiectul prezentat spre meditatie.

În fiecare an are loc un pelerinaj internaţional al mişcării, în Săptămâna Albă, la Sanctuarul Marian de la Czestochowa. O parte din grupul parohiei noastre a participat în 2004 şi în 2005. De asemenea, membrii mişcării participă vara la reculegeri de formare din Polonia. Numărul membrilor este de 30. De la infiintare si pana in prezent, miscarea a fost prezentata în parohiile Săbăoani (reculegere în august 2003), Şcheia şi Horleşti.

Spiritualitatea

Spiritualitatea acestei mişcări se inspiră din Evanghelie, propunând urmarea radicală, totală a lui Cristos în atitudine, gânduri şi fapte. Principiul de baza este comuniunea de viaţă cu Cristos prin Maria – a-l iubi pe Dumnezeu urmând exemplul Mariei şi a-l iubi pe aproapele cu dragostea lui Cristos. Spiritualitatea de Nazaret ne propune să-l imităm pe Cristos cel sărac şi umil, urmând însuşi îndemnul lui – “Fericiţi cei săraci cu duhul”, considerată esenţa fericirilor. Sărăcia cu duhul implică libertatea faţă de orice ataşament, făcându-ne să privim tot ce avem ca pe un dar, căci aşa cum Sf. Tereza de Lisieux spunea, “totul este har”.

Umilinţa în relaţia cu Dumnezeu subliniază măreţia Sa în raport cu nimicnicia şi nevrednicia omului. Totuşi, în relaţia cu Dumnezeu, se pune un mare accent pe demnitatea de copil al lui Dumnezeu. Spiritualitatea mişcării se inspiră şi din gândirea a patru mari sfinţi şi învăţători ai Bisericii – Sf. Tereza de Avila, Sf. Tereza a Pruncului Isus, Sf. Ioan al Crucii şi Sf. Faustina Kowalska. Ideea conducătoare a acestei spiritualităţi este primatul persoanei în faţa acţiunii (agere sequitur esse) în relaţia cu Dumnezeu: conform gândirii Sfântului Vasile cel Mare, se insistă mult pe faptul că Dumnezeu ţine mai mult la noi decât la faptele noastre. Ţelul suprem este sfinţenia, în această privinţă mişcarea sprijinindu-se pe doctrina Sfântului Ioan al Crucii. Dumnezeu îl cheamă pe om la o uniune transformatoare – în care voinţa omului dispare, acceptând în totalitate voinţa lui Dumnezeu, uniunea între cele două voinţe fiind totală. Sufletul este atât de stăpînit de Dumnezeu, încât Cristos poate să trăiască în el.

Un element esenţial a acestei mişcări este consacrarea Mariană, urmănd îndemnul testamentar al lui Cristos la picioarele Crucii – “Iată Mama Ta!”. Pentru membrii acestei mişcări Maria este Mama Bisericii si a Noastră, exemplu nostru suprem în încercări, căreia ne încredinţăm după exemplul Sf. Ioan Apostolul în drumul nostru spre sfinţenie. Încredinţându-ne Mariei, ne punem în slujba Bisericii, în slujba lui Cristos şi a aproapelui.

SCHEMA MEDITAŢIEI DUPĂ METODA SULPICIANĂ

I.PREGĂTIREA

Eu cred, Dumnezeule că eşti alături de mine…

Că mă îmbrăţişezi cu prezenţa Ta…

Îti cer iertare, Isuse, pentru infidelităţile mele…

Eu însumi nu sunt în stare să mă rog, îţi cer Ţie darul rugăciunii.

Duhule Sfânt, Duhul harului şi al luminii, Sfinţitorul sufletelor, Părinte al săracilor…

II. MEDITAŢIA PROPRIU- ZISĂ

1. ADORAŢIA

(Isus în faţa ochilor mei)

Citesc textul ales şi încerc să mă gândesc la cuvintele care îmi sunt adresate:

Cum trebuie să le înţeleg…

Ce vrea Dumnezeu să-mi spună prin aceasta

Ascult cuvintele Sale….

Mă angajez cu voinţa şi cu sentimentul la textul citit şi meditat

Prin raportare la acest text încerc să-mi exprim dorinţele şi sentimentele :

adoraţie…laudă…gratitudine…bucurie…

Privindu-mă şi vazând cât de departe sunt de a realiza în viaţa mea cuvintele lui

Isus încerc să-mi exprim căinţa…

2. Comuniunea cu Isus

(Isus în inima mea)

Îcerc să interiorizez spiritual textele meditate şi rugăciunile, să le fac ale mele.

Aştept ca Isus să vină la mine şi să mă ajute să-mi asum tot conţinutul cuvintelor sale.

1. Căutăm să fim în prezenţa lui Dumnezeu după exemplul lui Isus, care glorifică

întotdeauna numele lui Dumnezeu, în conformitate cu prima poruncă din rugaciunea

“Tatăl Nostru”.

2. Trebuie să ne sprijinim pe supunerea atentă şi acceptarea tăcută a Duhului Sfânt, pe care nu trebuie să-l împiedicăm printr-o acţiune greşit înţeleasă, mai ales atunci când sufletul simte acţiunea Sa misterioasă în inima ta.

Încerc să particip la sentimentele…dorinţele Sale…

Isuse vreau ca gândurile, dorinţele, durerile Tale să devină gândurile, dorinţele, durerile mele.

Intră în “eu-l”meu, ia-mi voinţa pentru Tine…Vreau să-ţi dăruiesc inima mea…

Vreau să dispar în Tine şi pentru Tine…

3. Colaborarea

(Isus în mâinile mele )

Textele reflectate şi trăite împreună cu Isus pot să aducă roade,

cuvintele pe care le-am ascultat trebuie sa devină « trup »

Ce formă concretă trebuie ele să ia în viaţa mea ?

Încerc să formulez în viaţa mea decizii concrete.

Duhule Sfinte,fă-mă să colaborez cu harul Tău….

Eu singur nu sunt în stare să mă schimb, să mă convertesc…

Vreau tot ceea ce Tu mă chemi dar cu Tine şi prin Tine.

III. ÎNCHEIEREA

Îţi cer iertare Doamne, pentru toată lipsa de concentrare, din vina mea şi infidelităţile

din timpul acestei rugăciuni…

Îţi mulţumesc pentru harurile primite…

Încredinţez roadele acestei rugăciuni ţie Marie, pentru ca tu să le aperi şi să le

desăvârşeşti prin mijlocirea ta…

3. Colaborarea trebuie să semnifice dependenţa şi de asemenea să se dăruiască acţiunii

Duhului Sfânt în împlinirea voinţei Sale.

Decalog al întâlnirilor

1. Întâlnirile Mişcării Familiile de Nazaret, deci şi ale grupurilor de împărtăşire a experienţelor trăite, sunt conduse de Duhul Sfânt prin Maria.

2. Scopul împărtăşirii experienţelor trăite (al mărturiilor) este de a-mi da seama de slăbiciunea mea, dar şi de faptul că sunt iubit de Dumnezeu, de a dori convertirea, de a mă deschide în faţa confraţilor mei, în general pentru a da mărturie despre experienţa mea de credinţă, despre ceea ce Dumnezeu a făcut în viaţa mea.

3. Aminteşte-ţi de ambianţa de calm, de pace, de deschidere.

4. Nu-i sili pe ceilalţi să gândească, să simtă, să reacţioneze în felul tău.

5. Păzeşte-te de atitudinea celui care dă sfaturi; să nu ai ambiţia de a rezolva cuiva problemele lui.

6. Evită formulele generale ca “noi”, “unii oameni”, precum şi formulele impersonale: “ar trebui”, “se spune”, “se face”.

7. Încearcă să vorbeşti univoc, concret şi precis, referindu-te în ceea ce spui la tine însuţi.

8. Evită discuţiile şi critica (de a comenta ceea ce spun ceilalţi).

9. Nu-ţi fie teamă de momentele de tăcere; ele pot fi importante pentru cineva ca să reflecteze asupra problemei lui.

10. Aminteşte-ţi să asculţi bine ceea ce spune fratele, ori sora; astfel îl vei ajuta să se pronunţe. Roagă-te pentru cel care vorbeşte cu atitudinea de a fi convins că tu eşti mai rău decât el.