Articol vizualizat de 207 utilizatori.
Membrii Mișcării „Familiile de Nazaret” au început timpul sfânt al Adventului cu două zile de reculegere (2-3 decembrie 2023), desfășurate la Casa Divinei Providențe, sub îndrumarea și sprijinul spiritual oferit, din toată inima, de către părintele profesor Emil Dumea.
„Vegheați căci Domnul vine” și „Recunoștința” au fost cele două teme, propuse și prezentate de părintele profesor, care ne-au ajutat să înțelegem mai bine cum trebuie să trăim, zi de zi, timpul sfânt al Adventului, pentru a-l primi pe Pruncușorul Isus cu sufletul curat și inima deschisă.
Atât textele evanghelice, selectate cu grijă de părintele profesor Emil Dumea, pentru Meditații și Lecțio divina, cât și conferințele, ne-au îndemnat spre o atentă veghere și rugăciune și au constituit suportul pentru experiențele personale exprimate în grupele de mărturii. Dumnezeu ne oferă multe lecții de-a lungul timpului din care ar trebui să învățăm că în mâinile noastre stă mântuirea sau osânda. Să conștientizăm mai mult că iubirea, credința și speranța creștină sunt mult mai importante decât bunurile acestei lumi. Dincolo de zarva lumii, Dumnezeu vine la noi, în bucuriile și lucrurile simple, în munca tăcută și onestă de fiecare zi, în casele noastre. Dumnezeu rămâne o prezență discretă și nebăgată în seamă de mulți, așa cum a fost și venirea Sa în ieslea de la Betleem.
Dumnezeu este prezent în suferințele noastre, ne vorbește prin ele și ne învață să învingem slăbiciunile sau măcar să le suportăm cu seninătate. Învățămintele pe care Dumnezeu ni le transmitete pot fi cuprinse în puține cuvinte: iubire, solidaritate, purificare, renaștere.
Crucea este fundamentul credinței și mântuirii noastre, a învierii noastre împreună cu Cristos.
Trebuie să învățăm să fim recunoscători lui Dumnezeu pentru tot ceea ce am primit, bune și rele, să ne golim inima și mintea de resentimente și nemulțumiri, de critici și lamentări. Privite în planul lui Dumnezeu, durerile noastre sunt pași spre o mai profundă convertire, spre progres al întregii noastre ființe, astfel totul poate deveni o lecție de înțelepciune.
Recunoștința este starea interioară a minții și a inimii care deschide calea spre bucurie, împlinire, empatie, pace, iubire.
Trebuie să fim atenți la drumul natural al creșterii și maturizării noastre ca oameni dar mai ales ca și creștini.
Gândul nostru de recunoștință se îndreaptă către părintele paroh, Mons. Benone Farcaș, spiritualul MFN, părintele profesor Dumea Emil, care ne-a însoțit la această reculegere și tuturor participanților și în mod special către Sfânta Maică Biserică în care se adună credincioșii pentru a se ruga și pentru a aduce slavă Creatorului a toate.
Neacșu Amelia
Câteva impresii de la această reculegere membrii MFN:
1. Cu mult dor am așteptat aceste două zile de reculegere, pe care le-am perceput ca a fi două zile pline de har. Adventul, acest timp de pregătire și așteptare care precede Sărbătoarea Nașterii Domnului nostru Isus, îmi oferă, an de an, prilejul de a mă opri puțin din iureșul acestei vieți, pentru a medita și aprofunda cuvântul vieții care de peste două mii de ani se dorește a fi auzit, înțeles și pus în practică.
Vegheați și rugați-vă…aveți grijă de voi…, aceste cuvinte adresate de Isus discipolilor săi, au facut liniște în sufletul meu și gândul că nu întotdeauna am veghet suficient asupra spiritului meu, apasat uneori de grijile și problemele zilnice care apar, au făcut ca în cea mai adâncă tăcere, inima mea să strige: Doamne, Tu știi că te iubesc, te rog ajută-mă și învață-mă tu cum să veghez, învață-mă tu cum să mă rog, învață-mă tu cum să am grijă de mine.
A doua zi, inima mea s-a umplut de recunostință pentru fiecare dar și har primit de la Domnul, pentru părinții mei care m-au crescut și m-au educat, pentru Preotul care m-a botezat, pentru toți cei care s-au ocupat de educația mea, pentru soare, pentru nori, pentru toate frumusețile acestei lumi minunate care ne-a fost dăruită gratuit și fără a avea cel mai mic și nesemnificativ merit.
Mulțumesc tuturor persoanelor care au făcut posibil să se desfășoare aceste zile de reculegere, în mod special Pr. Emil Dumea, care a accepat invitația Pr. Paroh, Monseniorul Benone Farcaș, fără de care aceste zile de reculegere nu ar fi avut loc, apoi surorilor de la Mănăstirea Casei Providenței Divine și nu în ultimul rând D-nei Ana Simon, animatoarea acestui grup minunat. Multumesc și Domnul să vă Binecuvânteze pentru tot binele făcut. Advent Binecuvântat și rodnic. (Mariana Ifrim)
2. Mulțumesc lui Dumnezeu. El să-i răsplătească pe toți cei care au dedicat timp pregătirii. Iată impresiile mele: sunt recunoscătoare Bunului Dumnezeu pentru aceste zile de reculegere în care, cu multă atenție, părintele Emil Dumea ne-a pregătit cum să veghem în acest timp pentru venirea Domnului. În aceste vremuri ale consumismului, ne-a reamintit cât de importante sunt pregătirile spirituale. De mare ajutor ar fi recunoștința față de Creator de la care am primit toate. (Martoncă Maricica)
3. Cu mare bucurie în suflet am participat la cele două zile de reculegere și am pășit în timpul sfânt al Adventului, alături de membrii Mișcării „Familiile de Nazaret”, luminați fiind de temele abordate de părintele profesor Emil Dumea, care a dat curs invitației părintelui paroh, Mons. Benone Farcaș.
Așa cum ne-a fost prezentată starea de veghe, ca și comuniune cu tot ceea ce ne înconjoară, binele pe care îl putem face în jurul nostru în timpul care este doar al lui Dumnezeu, m-a făcut să conștientizez mai mult sacralitatea acestui timp de așteptare până la venirea Pruncușorului Isus. Expunerile părintelui despre Recunoștință mi-a reorientat rugăciunile de mulțumire și atitudinea de a fi recunoscătoare pentru tot ceea ce am primit de la Bunul Dumnezeu, începând de la părinți, preoți, profesori, rude, prieteni și toți oamenii din jurul meu. În această stare de veghe și de recunoștință, mă rog să percep prezența Domnului în tot ceea ce mă înconjoară.( Neacșu Amelia)
4. Zilele de 2 și 3 decembrie au fost două zile de reculegere care s-au desfășurat la început de Advent, perioadă în care alocăm timp mai mult pregătirii vieții spirituale. Adventul înseamnă pregătirea pentru nașterea lui Isus Cristos – Crăciunul, dar și pregătirea pentru cea de a doua venire pe Lume a lui Cristos.
Pe lângă obiceiurile Adventului, calendarul, coronița cu cele patru lumânări, micile bucurii din familie, căldura casei, mireasma de sărbători, zilele Adventului trebuie să ne îmbogățească sufletește, să ne bucure nașterea pruncușorului Isus.
Ideea de cerc a coroanei de Advent, face referire și la Dumnezeu, la Eternitate la milostivirea sa. Lumânările reprezintă speranța, pacea, bucuria, dragostea. Cele patru lumânări trezesc în copii latura spirituală și bucuria timpului petrecut în familie. Evanghelia din aceste zile ne îndeamnă să veghem, să credem, să iertăm și să fim recunoscători: „Vegheați! Venirea mea este întotdeauna bucurie și salvare!” (Lungu Cristina)
5. Pentru mine, aceste zile de reculegere au trecut foarte repede! Mi-a plăcut mult să îl ascult pe părintele care ne explica să fim creștini mai buni, să vedem cât de mult ne iubește Dumnezeu. Am înțeles că recunoștința este un dar care face mult bine. Îi mulțumesc lui Dumnezeu și fiecăruia în parte pentru tot. (Dămoc Veronica)
6. Mulțumiri din suflet tuturor celor implicați în organizarea reculegerii din zilele de 2 și 3 decembrie 2023. Pentru mine a fost o mare bucurie sufletească. Totul a fost minunat! Trăirile sufletești nu pot fi descrise în cuvinte. Mulțumiri părintelui Emil Dumea care a explicat totul pe înțelesul meu. (Diac Maricica)
7. Aceste două zile de reculegere au fost un timp binecuvântat pentru a păși în timpul Adventului cu bucurie, speranță și recunostință. Hrana spirituală a fost abundentă și foarte variată.
Zilele au început cu momente de rugăciune, urmate de momente de aprofundare a adevărului pe care Isus Cristos ni-l dezvăluie în cuvântul Său prin conferințele Prof. dr. univ. pr. Emil Dumea, care ne-a ajutat să înțelegem mai bine tema vegherii și a recunostinței. Sfânta Liturghie ne-a oferit ocazia de a ne uni cu Isus în cuvântul liturghic și în Preasfânta Euharistie încă de la începutul zilei.
Momentele de împărtășire, între membrii grupului, a realităților personale, au subliniat nevoia omului de a nu fi singur, de a se deschide față de aproapele și în același timp de a-l îmbrățișa și primi pe aproapele așa cum este el, în vulnerabilitatea și fragilitatea lui.
Nu lipsită de importanță a fost și hrana trupului, care ne-a oferit ocazia unor frumoase comuniuni în dialog în jurul unei mese gustoase pregătite cu multă atenție și grijă de Surorile Providenței.
După-amiaza ne-a oferit numeroase momente de a ne apropia de Isus și de a intra în relație cu El: Adorație Euharistică, unde am putut privi Iubirea și am putut lăsa Iubirea să ne privească așa cum suntem, discuții personale cu părintele Dumea, atât de benefice în drumul spiritual și Lectio Divina unde am putut înțelege mai bine iubirea lui Isus revelată în Cuvântul Său, dătător de viață.
Zilele s-au încheiat cu momente de rugăciune. Nu au lipsit nici rugăciunile acompaniate de Maica Preasfântă, în Sfântul Rozariu și apropierea de milostivirea lui Isus prin Coronița Divinei Îndurări.
Slavă Domnului nostru Isus Cristos pentru această abundență de haruri și pentru toate pe care ni le-a dăruit și ni le va dărui, în mod gratuit, din Iubirea Sa infinită și milostivă. (Niculescu Monica)
8. Privind la vremurile actuale, suntem cu toții profund recunoscători Domnului, pentru că ne-a oferit posibilitatea de a fi împreună, membrii ai MFN, la acest început de Advent, la această reculegere, prezenți într-un număr apreciabil, reculegere găzduită de surorile Providenței la „Casa Providenței”’, ambient deosebit de călduros. Susținuți de părintele paroh, Mons. Benone Farcaș, îndrumătorul nostru spiritual și însoțiți pe tot parcursul acestor zile de 2 și 3 decembrie, de invitatul nostru special, pr. prof. Dumea Emil, am trăit momente pline de har.
Mulțumim tuturor pentru participare, pentru susținere, pentru rugăciuni, pentru această reculegere deosebită.
Simon Ana