Articol vizualizat de 243 utilizatori.

În perioada de 25-27 aprilie 2014, un grup de credincioşi, împreună cu părintele paroh Sescu Petru, au făcut un pelerinaj al recunoştinţei la Sighetu Marmaţiei, locul unde a murit episcopul martir Anton Durcovici.

Pelerinajul a început în dimineaţa zilei de vineri 25 aprilie, când grupul celor 59 de credincioşi ai Parohiei Sfanta Tereza a Pruncului Isus din Iasi au participat la Sfinta Liturghie de la ora 7, celebrată de părintele paroh, pentru a încredinţa Domnului gândurile şi recunoştinţa noastră faţă de vrednicul slujitor al lui Dumnezeu, Anton Durcovici. Călătoria a fost făcută în spirit de credinţă, ne-am rugat „Calea Luminii”, exprimându-ne bucuria Învierii Domnului, am recitat rugăciunea Sfântul Rozariu şi am cântat cântece dedicate sfintei Fecioare Maria şi acestor zile de sărbătoare din octava Paştelui.

Vizita la Memorialul Durerii a fost aşteptată cu emoţie de către toţii pelerinii chiar dacă pentru unele persoane era pentru a treia oară când treceau pragul acestei instituţii. Prezentarea semnificaţiei acestui loc ne-a fost făcută, la iniţiativa părintelui Sescu, de părintele Marius Vişovan, preot greco-catolic care  l-a avut pe tatăl său Aurel în această închisoare. Mottoul ,,Şi veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face liberi”, care este la intrarea în Memorial arată că prin realizarea acestui muzeu s-a dorit ca societatea românescă să cunoască adevărul, adevăr care să ducă la trezirea din amorţire a poporului român. Prin prezentarea făcută de părintele Vişovan, plină de entuziasm, am înţeles mai bine evenimentele şi trăirile din anii prigoanei creştinilor catolici şi greco-catolici din România. Toţi opozanţii şi potenţialii opozanţi erau arestaţi, acest lucru ducând la arestarea a două milioane de oameni. Pentru noi, creştinii, acest demers de a face cunoscut adevărul acelor timpuri este şi mai important.  Noi nu putem trăi în minciună, avem nevoie de informaţii pentru a contracara minciuna. Părintele a pus accentul pe ,, Dacă Dumnezeu este scos din societate, această societate nu poate fi fericită”. În celula de prezentare a deţinuţilor catolici am citit un gând al Episcopului greco-catolic Iuliu Hosu : ,, Credinţa noastră este viaţa noastră. Atunci când ni se va lua viaţa, ni se va lua şi credinţa”. Vizita la celula unde a murit Episcopul Anton Durcovici s-a făcut în tăcere şi recunoştinţă pentru suferinţele îndurate de el. Rugăciunea pentru răposaţii care au decedat in penitenciarul din Sighetu Marmatiei, făcută împreună cu părintele Petru Sescu, a trezit în fiecare dintre noi profundul sentiment de comuniune cu fraţii nostri răposaţi deoarece iubirea este mai tare ca moartea. Episcopul martir Anton Durcovici a fost pomenit în rugăciune de persoanele foarte dragi lui, de creştinii de pe meleaguri moldave care au venit în vizită la el.

Sfânta Liturghie celebrată de părintele Sescu la „Cimitirul Săracilor” Sighetu Marmaţiei a creat în noi convingerea că ne aflăm pe un pământ sfinţit de martirii aruncaţi în groapa comună, care aşteaptă învierea. Emoţia trăită aici, în mijlocul martirilor, ne-a făcut să realizăm că trăirea noastră în credinţă trebuie să fie mai profundă. Trăirea credinţei prin convingerea că Dumnezeu ne iubeşte necondiţionat, că iubirea Lui este infinită ne ajută să înţelegem martiriul pentru credinţă al înaintaşilor noştri.

În acest pelerinaj am avut ocazia să vizităm şi locuri maramureşene, locuri care ne-au ajutat să cunoaştem credinţa şi cultura din aceste locuri. Cimitirul Vesel din localitatea Săpânţa ne-a arătat un alt mod de a privi moartea. Mănăstirea Bârsana, mănăstire construită în 1993 pe locul  vechii mănăstiri care a fost desfiinţată în 12 iulie 1791, ne-a deschis în faţa ochilor tradiţia locală, toate clădirile fiind executate din lemn de ştejar şi petre de râu.

Pelerinajul s-a încheiat aşa cum a început, prin Sfânta Liturghie pe care părintele Sescu a celebrat-o in Biserica Romano-Catolică „Sfântul Anton” din Paşcani, duminică seara la ora 19. Prin cuvântul de la predică părintele a pus accentul pe importanţa credinţei care poate da sens şi suferinţei şi morţii. Martirii de la Sighet sunt o mărturie grăitoare în acest sens. Noi pelerinii creştini, la încheierea acestui pelerinaj,ne-am pus o întrebare: suntem noi capabili de un sacrificiu atât de mare încât să ne facă capabili de a ne da chiar şi viaţa pentru Dumnezeu?

 Ana Doboş