Articol vizualizat de 240 utilizatori.
A fost tema celor trei zile de reculegere a membrilor si simpatizantilor Miscarii “ Familiile de Nazaret ” din Parohia Sf.Tereza a Pruncului Isus din Iasi, care s-a desfasurat in peroada 17 – 19 August 2018, la Manastirea Benedictina “Maica Unitatii” din localitatea Viisoara, langa orasul Piatra Neamt.
Insotiti, sustinuti si incurajati de pr. Petru Sescu, Parohul si insotitorul nostru spiritual, cu emotii, sperante si asteptari in sufletele noastre obosite de tumutul acestei lumi, Joi orele 14.00 am pornit cu totii spre localitatea Piatra Neamt. Pe strada principala, pe un indicator rutier scria : Manastirea „ Maica Unitatii ”. Inimile noastre au inceput sa freamate … strada care urca tot mai mult, strajuita de case semete construite de curand, faceau sa para ca este mult mai ingusta decat era in realitate. La capatul strazii, o poarta larg deschisa astepta sosirea noastra… am intrat… Pe cale, statuia Sf.Fecioare Maria inconjurata de trandafiri multicolori, binevoitoare parca rostea neincetat cuvintele „ Bine ati venit copilasii mei.”
Sufletele noastre vibrau de emotie, pentru ca eram pentru prima data pe teritoriul unei manastiri de clauzura. Ajunsi pe platoul manastirii Pr. Adrian Mihalcut spiritualul manastirii care la invitatia pr. Paroh Petru Sescu, a acceptat sa ne insoteasca prin cuvantul si meditatiile sfintiei sale in cele trei zile, ne-a intampinat cu foarte multa bunavointa si amabilitate.
Zilele de reculegere ale grupului, asa cum am mai relatat si cu alte ocazii s-au desfasurat in acelasi ritm, calm dar precis, liber si constient, scopul final fiind: Asculta; Intelege; Retine; Asimileaza; Pune in practica .
Zorii zilei i-am intampinat rostind impreuna Laudele si meditand in tacere texte care sa deschida si sa predispuna sufletele la harul si lumina Duhului Sfant. Peste zi, ne-am hranit cu Trupul si Sangele Domnului la Sf. Liturghie, ne-am imbogatit viata de credinta prin conferintele pregatite si prezentate cu atata delicatete de pr. Adrian Mihalcut iar dupa amiaza a fost impodobita cu marturiile de credinta a celor prezenti si lectio divina pregatita de Pr. Adrian. Seara am incheiat-o ca de obicei cu frumoasa rugaciune a Vesperelor abandonandu-ne in bratele Mariei, maica Unitatii.
Conferintele prezentate de pr. Adrian Mihalcut, ne -au convins pe deplin ca nu vom putea niciodata sa devenim Sarea pamantului si lumina lumii, daca nu vom avea o imagine corecta despre Dumnezeu si despre noi. Dumnezeu iarta intotdeauna spunea parintele, pacatul insa nu iarta niciodata. Orice alegere negativa, ne va face rau. Cand alegem sa facem binele, experimentam linistea, bucuria, mutumirea si seninatatea sufleteasca, cand alegem sa savarsim raul , chiar daca pe moment apare poate o satisfactie trecatoare, mai tarziu apar mustrari de constiinta, regrete care ne macina pe interior ne transforma noaptea in zi, ne zdruncina sanatatea spirituala si fizica.
Un lucru este foarte clar in sfintele Evanghelii spunea parintele: Dumnezeu nu pedepseste… El doar IUBESTE. Si pentru ca iubeste neconditionat investeste totul in creatura sa, spunea pr. Adrian, el are o asa mare incredere in om incat spune fiecaruia: Voi sunteti sarea pamantului – voi sunteti lumina lumii. Asa sa lumineze lumina voastra inaintea oamenilor, incat ei sa vada faptele voastre bune si sa-l preamareasca pe Tatal vostru din ceruri.
Din pacate, de prea putine ori constientizam, la ce demnitate ne-a ridicat Dumnezeu spunand: Voi sunteti sarea pamantului – voi sunteti lumina lumii sau Tu esti de pret in ochii Mei si de cinste si te iubesc.
Omul fiind capodopera creatiei lui Dumnezeu, este iubit neconditionat. Aceasta atitudine a lui Dumnezeu, obliga pe fiecare sa accepte aceasta realitate si sa constientizeze ca trebuie sa se respecte si sa se iubeasca pe sine asa cum este. Refuzul omului de a se iubi pe sine inseamna a-l ofensa pe Creator.
Trebuie sa-i multumim lui Dumnezeu in rugaciune, pentru calitatile noastre cat si pentru defecte si slabiciuni. Slabiciuni care poate daca nu reusim sa le corectam trebuie sa le acceptam si sa traim cu ele pana la sfarsitul vietii noastre pamantesti. Aici pr. Adrian a tinut sa sublinieze ca intotdeuna neghina va creste mereu alaturi de grau. Misiunea noastra a crestinilor nu este sa smulgem neghina, pentru ca s-ar putea sa smulgem si graul… dar sa ne ingrijim, ca graul sadit sa creasca si sa aduca cat mai mult rod. Rodul abundent face ca neghina sa nu mai conteze.
O experienta unica pe care am trait-o, a fost momentul cand am ascultat marturiile facute de surorile de clauzura din manastire. Am inteles ca viata contemplativa nu inseamna viata de extaz, ci viata in care Dumnezeu conteaza, inseamna ceva, in care te poti increde si pe care te poti bizui. Este o viata in care iubirea este esentiala, este… haina de nunta. Privind la surori am inteles ca atunci cand iubesti cu adevarat, nu te mai gandesti ca iubesti. Iubesti si gata. Viata consacrata contemplativa, in Romania este o binecuvantare pentru noi toti, este dovada ca inca mai exista in lume iubire gingasa, duioasa, atenta, milostiva si puternica fata de Dumnezeu si fata de aproapele.
Multumim lui Dumnezeu pentru aceasta experienta unica, multumim fratilor franciscani care timp de trei zile au permis ca partea de manastire administrata de ei sa devina CASA NOASTRA.
Multumim Pr. Paroh Petru Sescu care atent la soaptele Duhului Sfant, la fiecare reculegere ne ofera prin ceea ce alege, tot ceea ce sufletele noastre doresc, asteapta si au nevoie. De fapt cuvintele noastre nu pot reda multumirea si recunostinta pentru acest timp plin de lumina si har.
A consemnat, Mariana Ifrim