Articol vizualizat de 153 utilizatori.

Membrii Mişcării “Familiile de Nazaret” din Parohia noastra au încercat să se pregătească sufleteşte mai bine pentru marea sărbătoare a Naşterii Domnului nostru Isus Cristos, participând la două zile de reculegere în perioada 14-15 decembrie 2019. Reculegerea a avut ca temă “Sfânta Liturghie – întâlnire între prieteni” şi s-a desfăşurat la Capela Surorilor “Fiicele Sfintei Maria ale Divinei Providenţe” din Iaşi, unde am fost întâmpinaţi, ca de fiecare dată, cu căldură şi bucurie de surorile care slujesc în acest minunat lăcaş de cult.

În prima zi, părintele profesor Nicu Daniel Butacu, având în vedere faptul că PS Iosif Păuleţ a stabilit ca anul pastoral 2019-2020 să fie dedicat sfintei Liturghii, ne-a prezentat sugestiv şi ne-a descris sfânta Liturghie ca fiind o întâlnire între prieteni. Astfel, spunea părintele că aceleaşi momente pe care le petrecem la o întâlnire cu prietenii, le trăim şi la sfânta Liturghie, dar cu o intensitate şi o bucurie mult mai mari, în pace şi linişte deplină şi în prezenţa Duhului Sfânt. Această tainică întâlnire începe firesc cu salutul şi cererea de iertare de la Tatăl ceresc, apoi urmează împărtăşirea amintirilor prin ascultarea cu atenţie a lecturilor sfinte, întâlnirea culminează cu prefacerea şi invitaţia la masa euharistică, pentru ca toţi să ne împărtaşim din aceeaşi pâine cerească şi apoi se exprimă mulţumirea pentru întâlnirea cu cel mai bun şi iubit prieten Isus şi pentru darurile primite, mulţumire însoţită şi de promisiunea de a ne întâlni mai des. La finalul întâlnirii plecăm bucuroşi spre casele noastre, că ne-am întâlnit cu Isus înviat şi cu fraţii noştri creştinii.

Cu gândurile înobilate de lectura propusă pentru meditaţie, de conferinţa prezentată în rezumat mai sus, însoţiţi de părinţii noştri spirituali, părintele paroh Petru Sescu şi părintele prof. Nicu Daniel Butacu ne-am deschis inimile în cadrul discuţiilor individuale şi am adorat pe Isus, prietenul nostru, în preasfântul sacrament. Ziua s-a încheiat cu Lectio Divina, pe baza textului din Mt 24,37-44, care ne-a transmis îndemnul la vigilenţă, întărindu-ne convingerea că trebuie să fim pregătiţi şi să veghem în permanenţă pentru a nu fi răpuşi de duşman. Să învăţăm să interpretăm evenimentele vieţii în lumina cuvântului lui Dumnezeu, pentru că Domnul va veni fără să ne anunţe, iar pentru cei care veghează lucrând pentru împărăţie, Cristos va veni ca un prieten. Cu aceste îndemnuri nădăjduim ca paşii noştri pe drumul credinţei, de la un eveniment la altul, să fie mai puternici şi mai siguri.

În completarea pregătirii noastre a venit în a doua zi de reculegere, Duminica Bucuriei, părintele prof. dr. Iosif Iacob, care ne-a expus conferinţa cu tema “Ce face în noi Duhul Sfânt?” Gândurile împărtăşite de către părintele, ne-au sugerat ideia că ceea ce este mai important în Advent şi ceea ce face Crăciunul special este aprofundarea vieţii interioare. Aceasta se poate realiza prin misterul iubirii, care trece prin iertarea cu noi înşine şi cu ceilalţi şi care nu se pot înfăptui deplin decât prin misterul milostivirii, prin care primim iertarea lui Dumnezeu. La scaunul de spovadă, odată cu mărturisirea păcatelor, trebuie să fim conştienţi că aducem un act de laudă şi de preamărire Domnului. Astfel, prin acţiunea şi puterea Duhului Sfânt, trăim experienţa omului iertat, învins de păcat dar câştigat pentru Dumnezeu. În lumina Duhului Sfânt vedem că nimeni nu este perfect şi ne dăm seama că Dumnezeu îl caută pe om pentru a-l scoate din dramele sale şi pentru a scoate la iveală frumuseţea cu care omul a fost înzestrat de către creator.

Pătrunşi de gândurile transmise de părintele Iosif Iacob şi împreună cu părintele paroh Petru Sescu, spiritualul grupului partipant la reculegere, ne-am continuat activităţile din program, în care cel mai important moment a fost participarea la Sfănta Liturghie împreună cu comunitatea. Textul evanghelic de la sfânta Liturghie (Mt 11,2-11), a fost ales ca text meditativ şi pentru Lectio Divina. Astfel am putut constata că şi în viatţa noastră pot apărea situaţii dificile, îşi pot face loc dubiile, dar după toate acestea apar zorile speranţei şi ale bucuriei. Exemplul sfântului Ioan care şi-a îndeplinit misiunea de a-l vesti lumii pe Isus, în pofida dificultăţilor, ne încurajează şi pe noi să ne îndeplinim misiunea la care suntem chemaţi, chiar dacă întâmpinăm greutăţi, convinşi fiind că vom primi binecuvântare divină atunci când ne aflăm în nevoi.

Aceste zile de har petrecute în prietenie cu Isus şi cu fraţii, sub lumina Duhului Sfânt şi a textelor evanghelice specifice Adventului, adoraţia şi rugăciunile rostite împreună, ne vor ajuta, pe fiecare dintre noi, să ne pregătim sufletele pentru a face Crăciunul prezent în interiorul nostru, pentru a putea contempla pe Isus, gingăşia unui chip de prunc, dar şi revărsarea gloriei divine.

Amelia Neacşu