Skip to content

Pelerinaj la Medjugorje

Anul acesta se împlinesc 40 de ani de la prima apariție a sfintei Fecioare Maria la Medjugorje (1981-2021). Cu această ocazie, în perioada 21-29 iulie, un grup 50 de credincioși din comunitatea „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din Iași, însoțiți de părintele paroh Petru Sescu, au participat la un pelerinaj de suflet la Medjugorje.

Pe data de 21 iulie, după participarea la sfânta Liturghie de la ora 5:30, am pornit la drum spre Bosnia-Herțegovina. Fiecare pelerin în parte a plecat cu gândurile și așteptările sale. Călătoria a fost făcută în rugăciune și cântare către Sfânta Fecioară Maria. Prima oprire am făcut-o la Timișoara, iar pe 22 iulie, după un somn odihnitor, am pornit spre destinația noastră, sanctuarul marian de la Medjugorje. Acolo am ajuns la timp pentru a participa la rugăciunea sfântului Rozariu și la sfânta Liturghie internațională. Am trăit emoții care nu se pot descrie în cuvinte; nu realizam că suntem aici, atât de aproape de sfânta Fecioară Maria. Pelerinii prezenți, uniți în rugăciune, au venit cu aceleași gânduri de a-i mulțumi și de a se încredința mamei noastre cerești.

Pe 23 iulie, dimineața la ora 5:00, înainte de răsăritul soarelui, am pornit spre Muntele Aparițiilor, muntele Podbrdo. Aici, în rugăciune, am pus în brațele sfintei Fecioare Maria toate intențiile noastre și a credincioșilor rămași acasă. Sfânta Liturghie am celebrat-o în comunitatea ,,Oaza Păcii”[1] un loc plin de liniște sufletească. După celebrarea sfintei Liturghii am avut bucuria de a asculta mărturia pr. Robert, preot din Noua Zeelandă. Din această mărturie pelerinii au înțeles că trebuie să fie mai înțelegători cu persoanele din familiile lor, să le acorde libertatea de a crește și de a se maturiza. În apropiere se află comunitatea „Cenacol”[2] înființată de sora Elvira. Aici am participat la mărturia a două persoane dependente de droguri care acum, prin participarea la programul din această comunitate sunt vindecate și ajută la rândul lor alte persoane. Din aceste mărturii am înțeles că existe multe tipuri de dependențe: de droguri, de alcool, de telefon, de internet etc. Toate acestea însă au și vindecare.

Ziua de 24 iulie ne-a oferit bucuria de a participa la sfânta Liturghie la Tihalina, în limba română. Aici este statuia sfintei Fecioare Maria așa cum au văzut-o vizionarii. Părintele paroh din comunitate ne-a explicat că această statuie este adusă din Italia, în 1971, cu 10 ani înainte de apariția de la Medjugorje. Vizionarii când au văzut statuia au rămas uimiți pentru că ea arăta exact ca fecioara pe care o vedeau ei în apariții.

Duminică dimineața, 25 iulie, la ora 5:00, am urcat pe muntele Križevac, un drum mai lung ca cel de pe muntele aparițiilor, parcurgând Calea Sfintei Cruci. La ora 12:00, în Capela Adorației am participat la celebrarea sfintei Liturghii în limba română. Această zi ne-a oferit o surpriză deosebită pregătită de părintele Petru Sescu în colaborare cu Melinda Dumitrescu[3]. Am avut plăcerea să participăm la o întâlnire cu Melinda, o îmbinare perfectă între muzică și rugăciune, în care și-a povestit viața. A mărturisit că, deși a venit pentru o experiență la Medjugorje, a rămas de 21 de ani aici, renunțând la o carieră strălucită dar lucrând la un proiect în favoarea tinerilor, îndemându-i să rămână caști până la căsătorie.

A sosit și ziua plecării, 26 iulie. După celebrarea sfintei Liturghii în limba română în aceeași capelă a Adorației, ne-am luat la revedere de la aceste locuri minunate, locuri încărcate de multă iubire, iubirea sfintei Fecioare Maria. Noi am plecat dar fecioara Maria ne-a însoțit în continuare și ne-a ajutat să o întâlnim din nou la Sanctuarul Marija Bistrica[4] (Croația, 27.07.2021) și la Sanctuarul Máriapócs[5] (Ungaria, 28.07.2021). Este un nou prilej de a ne ruga și de a mulțumi pentru tot ceea ce a mijlocit sfânta Fecioara Maria pentru noi. Acest pelerinaj a fost posibil pentru că mama noastră cerească ne iubește foarte mult și ne-a chemat la ea. La Budapesta am avut bucuria de a asculta explicațiile competente ale ghidului Attila în limba română, vizitând obiectivele mai importante din oraș și o croazieră pe Dunăre.

Am revenit în țară joi, 29 iulie. Am început ziua cu celebrarea sfintei Liturghii la Sighetul Marmației în capela surorilor. Ne-am rugat la Cimitirul Săracilor[6] și am vizitat Memorialul Durerii.

Sfânta Fecioară, în mesajul ei din 25 iulie, ne-a transmis: ,,Copii, fiți generoși și spuneți cât de frumoasă este dragostea mea, transmit dragostea mea pentru ca toți cei care nu cred să simtă că sunt ai mei și să se roage la Inima mea Neprihănită. Vă mulțumesc că ați răspuns la chemarea mea.”

Mărturii

,,Acest pelerinaj a fost ca o chemare a sfintei Fecioare Maria; mă bucur că am reușit să ajung în aceste locuri binecuvântate.” (Ana S)

,,Am primit mesajul sfintei Fecioare de a fi mai buni, de a da atenție mesajelor transmise de ea, de a ne încredința ei.” (Maria)

,,«Rugați-vă după intenția mea și încredințați-mi mie problemele voastre». Apelul sfintei Fecioare, reprezintă pentru mine un îndem la rugăciune și liniște sufletească că cineva acolo sus mă iubește. (Maria A.)

,,Zilele acestea au fost pline de har. Participarea la rugăciunile de la Sanctuarul de la Mejugorje, și în special, adorația, m-au ajutat să înțeleg cât de mult ne iubește sfânta Maria. Totul a fost plin de emoții și mă bucur că am reușit să particip la acest Pelerinaj.” (sora Veronica)

Mulțumim părintelui Petru Sescu, firmei organizatoare pentru acest timp oferit, preasfintei fecioare Maria, un timp al bucuriei inimii, ochilor și sufletului nostru.

Ana Doboș

Apasati aici pentru albumul foto

Note

[1] Comunitatea Oaza Păcii este fondată în Italia de către părintele Gianni Sgreva, mistic al Patimilor, în 1988.

[2] Comunitatea Comunità Cenacolo este fondată pe 16 iulie 1983 de sora Elvira.

[3] O mare violonistă din Brașov, apreciată în toată lumea, a pus punct unei cariere de succes și s-a dedicat misionarismului la Medjugorje.

[4] La 20 de kilometri de capitala croată Zagreb, în Zagorje, la poalele munţilor se înalţă sanctuarul marian Marija Bistrica, cunoscut încă din 1500.

[5] Wikipedia

[6] Situat la 2,5 km, Cimitirul Săracilor, ansamblu arhitectural dedicat memoriei deţinuţilor politici morţi sau executaţi în închisorile, lagărele şi deportările comuniste, precum şi memoriei partizanilor ucişi în luptele cu Securitatea.