Articol vizualizat de 266 utilizatori.

In dimineata zilei de Sambătă 8 august 2015, treizeci de credincioși din parohia noastra împreună cu pr. Paroh Petru Sescu, am parcurs drumul pană la Butea, unde a avut loc, a III-a Întâlnirea Diecezană a Familiilor, rugându-ne împreună pentru tot ceea ce înseamnă această minunată invenție a lui Dumnezeu care se numește FAMILIE.

Sf. Liturghie celebrată de Cardinalul Joachim Meisner, împreună cu Preasfințitul Petru Gherghel și Preasfințitul  Aurel Percă, episcop auxiliar de Iaşi, mulți preoți oaspeți, călugări și călugărițe, familii de aproape și de departe, au împodobit frumoasa biserică din Butea, făcând din aceasta zi o sărbătoare specială.

 Familia, aşa cum a creat-o Dumnezeu, este formată din mamă, tată şi copii şi are aceeaşi vârstă cu însăşi creaţia, după cum spunea Preasfinţitul Aurel Percă, în conferinţa de deschidere. Familia a fost, este şi va fi, leagănul şi izvorul vocaţiilor. Cele mai frumoase valori sunt transmise în familie. Acestea ne întăresc şi ne formează mai târziu ca oameni. Un preot, un episcop, un papă… un tată sau o mamă creştină…, nu ar fi avut ocazia de a-şi urma vocaţia dacă nu s-ar fi născut şi format mai întâi într-o familie creştină, dacă nu ar fi fost susţinut de rugăciunea familiei şi a comunităţii din care fac sau au făcut parte.

Au partcipat la această întâlnire multe familii tinere împreună cu copiii lor, iar în timpul Sf. Liturghii am asistat la formarea celei mai tinere familii din Butea. Ce m-a impresionat în mod deosebit a fost acea famile care după 70 de ani de căsătorie, a dorit să mulțumească lui Dumnezeu pentru toate harurile primite, pentru eșecuri și împliniri, pentru zilele cu nori dar și pentru cele însorite, pentru sănătate dar și pentru neputința care acum pare că îi însotește. Să mulțumească pentru darul de a avea o familie, unde bărbatul a devenit tată, și femeia a devenit mamă. El și ea, copii lor și copiii copiilor lor, împreună cu întreaga comunitate, ne-a demonstrat că dacă familia are ca temelie credința și iubirea, poate învinge orice greutate, potolește furtuna din sufletele obosite de prea multe încercări și liniștește marea preocupărilor noastre care, nu de puține ori devine atât de agitată încât pare că vrea să înghită totul…și să ne scufunde în întuneric…. dar când Domnul e cu noi , cine poate sta împotrivă?

Cum bine spunea sr. Elisabetta Barollo, pe Dumnezeu nimeni nu l-a văzut vreodată, deci nici noi nu-L vedem… dar fiind creștini îl putem simți. El pentru fiecare, încă de la botez a pregătit o vocație; unul pentru casătorie, altul pentru preoție sau călugărie. El, și-a pus încrederea în unul fiecare dintre noi, pentru că fiecare a primit demnitatea de a fi fii ai lui Dumnezeu prin botez. Noi nu-L vedem dar îl putem simți. Putem desluși semnele prezenței sale în toată splendoarea creației dar și în viața și familia noastră.

Intăriți prin cuvânt și prin sfintele sacramente primite, după Sfânta Liturghie  oaspeții au fost invitați să guste din sarmalele gustoase, pregătite special pentru acest eveniment.

La ora 13.30, toţi cei interesaţi au avut posibilitatea să participe la alegere, la unul din cele patru ateliere de discuţii care ne-au fost propuse, după cum urmează: prof. Maricica Bejenaru (Familia, “Biserica domestică”); sr. Angela Bulai (Familia, şcoala credinţei); pr. dr. Francisc Ungureanu (Familia şi rolul preotului); pr. Ionuţ-Eremia Imbrişcă (Familia, leagănul vocaţiei).

Deschiderea participanților, dezinvoltura și sinceritatea celor care au răspuns la întrebările coordonatorului atelierului la care am participat, mi-au confirmat încă o dată că familiile noastre au nevoie de astfel de întâlniri. Vor să crească, să-l descopere pe Dumnezeu în tot ceea ce li se întâmplă și în tot ceea ce trăiesc. Nu le mai este suficient să asculte cuvântul sf. Evanghelii, vor și doresc cu ardoare să-l pună în practică, aducând laudă și slavă lui Dumnezeu. Deși inițial s-a dorit în a prezenta fața frumoasă a familiei, cei care au luat cuvântul fără a nega acest adevăr s-au axat mai mult pe greutățile  și încercările vieții, și modul prin care acestea s-au rezolvat cu ajutorul lui Dumnezeu, prin rugăciune, încredere, susținere reciprocă, iertare și iubire.

Intr-o familie creștină, spunea sr. Angela citând din mesajul Sf. Părinte papa Francisc, “trebuie să trăim și să cultivăm relații sănătoase între proprii membri, să spunem unul altuia “SCUZE”, “MULTUMESC”, “ TE ROG” și să ne adresăm lui Dumnezeu rugându-ne împreună, folosind frumosul nume de Tată.”

Fiind convinşi că numai cu ajutorul lui Dumnezeu şi al Sfintei Fecioară Maria, putem dobândi binecuvântări îmbelşugate pentru familiile noastre, făcându-le izvoare de viaţă, de înţelegere şi de o credinţă robustă, alimentată de Evanghelie şi de faptele bune, la ora 16.00, am înţeles că sărbătoarea a ajuns la sfârşit.

Preotul paroh, Petru Blaj, a mulţumit tuturor pentru participare, iar noi mulţumim lui Dumnezeu pentru acest frumos eveniment şi tuturor acelora care s-au îngrijit ca totul să fie atât de frumos, îndeosebi episcopilor noştri, pr. dr. Felician Tiba, care, alături de preoţii parohiei, de Surorile Patimii lui Isus, dar şi comunitatea din Butea, au coordonat şi organizat atât de frumos întregul eveniment şi care ne-au primit cu atâta bucurie şi ospitalitate.

La întoarcere mulți dintre noi am avut un singur regret: S-a încheiat mult prea repede. Am simțit că nu am avut suficient  timp pentru aprofundarea temelor propuse. Dar… am avut bucuria să descoperim, că din grupul nostru am avut participanți la toate atelierele. Din mărturiile lor am înțeles că devenim mai bogați, doar atunci când dăruim cu bucurie, că familia  poate deveni izvorul vocației numai dacă avem grijă de visele copiilor noștri. Că trebuie să educam cu blândețe nu cu agresivitate. Să ținem cont de personalitatea fiecărui membru șă să nu-i distrugem speranța și visele, dăruindu-le libertatea de a deveni ceea ce doresc.

Chiar dacă din parohia noastră nu am fost tocmai famiilii complete, cei care au participat s-au transformat în vasul comunicant pe care Dumnezeu în milostivirea Sa, la folosit pentru al umple cu bogăția harului său.

Astfel prin mărturiile făcute în mijlocul de transport, ne-am îmbogățit reciproc, și ne-am promis unii altora, că la anul vom fi prezenti și la Pildești, la cea de-a IV a întâlnire.

Mariana Ifrim