Skip to content

FESTIVALUL TINERILOR DE LA MEDJUGORJE

Articol vizualizat de 257 utilizatori.

În perioada 31 iulie- 7 august, un grup de 55 de tineri din parohia „Sfânta Tereza a Pruncului Isus“ din Iași însoțiți de părintele Andrei Gherghel, părintele OFMConv Iosif Amitricioaei și sora Cornelia Tufă a participat într-un pelerinaj la Medjugorje cu ocazia celebrării celei de-a 33-a ediție a Festivalului Tinerilor (Mladifest).

Duminică 31 iulie la ora 3:00 am plecat din Iași, începând acest pelerinaj cu multe așteptări, dorințe, dar și emoții. La ora 16:00 am celebrat Sfânta Liturghie în biserica „Numele Preasfânt al Mariei” din Timișoara. La aceasta celebrare am rugat-o pe Sfânta Fecioară Maria să ia sub ocrotirea ei acest pelerinaj și să-l binecuvânteze pentru a aduce roade cat mai bogate. La ora 20:00 am ajuns în orașul Novi Sad din Serbia unde am fost cazați peste noapte, urmând ca a doua zi sa plecăm dis-de-dimineață spre destinația noastră.

Ajunși la Medjugorje, am participat la deschiderea solemnă a festivalului prin celebrarea Sfintei Liturghii alături de zeci de mii pelerini veniți de pe toate continentele. Am ascultat mesajul Sfântului Părinte Papa Francisc oferit tinerilor care participă la acest eveniment, dar și deviza acestui festival: „Învățați de la mine… și veți găsi odihnă” (Mt 11,28-30). Ziua s-a terminat cu adorația euharistică.

Marți, 2 august, am început ziua prin recitarea Sfântului Rozariu (misterele de bucurie, durere și slavă) în timp ce urcam Podbrdo, colina unde au avut loc primele apariții ale Maicii Domnului. La poalele colinei aparițiilor se află Crucea albastră, unde ne-am oprit pentru un scurt moment de rugăciune. Apoi am fost la comunitatea Cenacolo, o comunitate înființată de sora Elvira Petrozzi care se ocupă de tinerii cu diverse dependențe, iar acolo am ascultat mărturia a două persoane care și-au schimbat viața tocmai datorită acestei comunități. Mai târziu am vizitat capela din Oaza Păcii unde ne-am rugat pentru toți răposații familiilor noastre.

Seara am participat la Sfânta Liturghie și Procesiunea cu statuia Sfintei Fecioare Maria, urmată de Adorarea Sfântului Sacrament.

Miercuri, dis-de-dimineața, mai exact la ora 4:30, am început să celebrăm Calea Crucii pe muntele Krizevac, luând la îndemnul părintelui Iosif o piatră în mână care să reprezinte greutățile din viața noastră, lucrurile care ne împiedică să ne trăim pe deplin credința, piatră pe care am aruncat-o la finalul parcursului nostru ca un gest de eliberare. În vârful muntelui se află o cruce înaltă în care a fost pus lemn din crucea lui Isus. Ne-am rugat acolo și am primit binecuvântarea celor doi preoți care ne-au însoțit. Apoi am fost la statuia lui Isus cel Înviat care se află în curtea bisericii „Sfântul Iacob”, statuie din genunchii căreia curge de câțiva ani un lichid asemănător lacrimilor.

Sfânta Liturghie am celebrat-o la Sanctuarul Sfintei Fecioare de la Tihaljina unde se găsește statuia Reginei Păcii de o frumusețe rară, care, după spusele vizionarilor, este cea mai apropiată ca înfățișare de Sfânta Fecioară Maria. După-amiază am vizitat Cascadele Kravice unde am avut parte de un moment de destindere.

Seara am participat la rugăciunea Sfântului Rozariu, iar după celebrarea Sfintei Liturghii, a început Venerarea Sfintei Cruci și meditația cu lumânări care au fost rând pe rând aprinse de la Lumânarea Pascală.

Joi, 4 august am avut parte de o croazieră în Croația, pe Marea Adriatică, iar Sfânta Liturghie am celebrat-o pe o insulă. Tot aici am avut parte de un prânz pescăresc, urmând ca seara să ne întoarcem la Medjugorje, pentru ca, după Adorația Euharistică, să urmărim un film în aer liber creat de comunitatea Cenacolo.

Vineri, începând cu ora 9:00, am participat la catehezele de pe esplanada bisericii din Medjugorje unde un preot franciscan ne-a împărtășit din bogata lui experiență spirituală ajutând-ne să medităm textele evanghelice din ultimele zile. Apoi, comunitatea Mary’s Meals ne-a prezentat lucrarea lor de iubire prin care oferă un prânz bun celor mai săraci copii din lume în școli. După-amiază am avut timp liber pentru a cumpăra celor dragi câte un mic cadou de aici.

Seara am participat la liturghia de încheiere a festivalului, urmată de Adorația în fața Sfântului Sacrament, la finalul căreia am primit binecuvântarea preoților care au participat la festival. Apoi au avut loc diverse momente de voie bună prin cântece și dansuri.

Sâmbătă, 6 august, am celebrat liturghia la Biserica „Sfântul Gheorghe”, iar la ora 9 ne-am luat rămas-bun de la Regina Păcii, cântând în fața statuii Sfintei Fecioare din curtea bisericii „Sfântul Iacob” din Medjugorje.

Am plecat spre Novi Sad unde am fost cazați peste noapte urmând ca duminică să celebrăm ultima liturghie din cadrul acestui pelerinaj la Timișoara. Ca de fiecare dată, în cuvântul de învățătură, părintele Iosif ne-a prezentat trei cuvinte simbolice din textul Evangheliei pe care să le medităm pe parcursul zilei. Atât la această liturghie, cât și pe drumul spre casă i-am mulțumit Sfintei Fecioare Maria pentru aceasta experiență a credinței, rugând-o ca grăuntele de muștar, harul, pe care Dumnezeu ni l-a dăruit în aceste zile să-l putem înmulți în viața noastră.

De asemenea, o rugăm pe Sfânta Fecioară Maria să mijlocească haruri asupra tuturor binefăcătorilor care au făcut posibilă buna desfășurare a acestui pelerinaj și le mulțumim că s-au încredințat rugăciunilor noastre în aceste zile.

Mulțumim părintelui Iosif Amitricioaie și părintelelui Andrei Gherghel care ne-au călăuzit spiritual în acest pelerinaj, sorei Cornelia Tufă, care a fost alături de noi, dar și părintelui paroh, Mons Benone Farcaș, părintelui vicar Valerică Ciobanu și celor care au sprijinit desfășurarea acestui frumos pelerinaj.

Mirela Petrovici

***

MĂRTURII:

Festivalul tinerilor de la Medjugorje a fost o experiență cu adevărat unică. Am rămas profund impresionat de pasiunea și implicarea de care fiecare creștin a dat dovada la Sfânta Liturghie. Cel mai frumos lucru a fost cu siguranță iubirea sinceră față de Sfânta Fecioara care se citea în ochii tuturor tinerilor prezenți la acest eveniment.

Ștefan Păuleț

80.000 de persoane adunate în același loc. Este un număr demn de unul din cele mai importante meciuri de fotbal din lume. Sau faimosul festival de la noi de la Cluj, Untold. Dar cum la un meci de fotbal spectatorii au în comun pasiunea pentru fotbal, iar la un festival oamenii participă pentru muzica, atmosferă și distracție, la Festivalul Tinerilor de la Medjugorje lumea are altceva în comun: credința, iubirea față de Dumnezeu și mai mult, dorința de a arăta acestea lumii din jur. Asta pentru că eu o consider o mărturie de credință extraordinară, mai ales din partea tinerilor care au ales sa călătorească din America de Sud, Asia ori alte țări îndepărtate. Sentimentul pe care l-am simțit când mă aflam în această mare de oameni este unul cu totul special: fie că eram într-un moment de rugăciune, când fiecare se ruga ân limba lui, sau un moment de liniște, când era fascinant faptul că fiecare persoană păstra tăcerea, ori unul dintre minunatele momente când se cânta și dansa, arătând celor din jur ce înseamnă bucuria de a împărtăși iubirea lui Dumnezeu.

Atmosfera din aceste câteva zile a fost extrem de veselă, toți oamenii cu care am interacționat emanau o căldură specială, mereu zâmbitori și fericiți. Sincer, mi-ar plăcea tare mult ca toate persoanele din jurul meu să fie astfel în toate momentele; să dispară ura, răutatea și violența. Cred că fiecare dintre noi ar trebui să se întoarcă acasă și să încerce să creeze o atmosferă precum cea de la Medjugorje în jurul său, în mijlocul căreia să aibă loc iubirea lui Dumnezeu care ne transformă în persoane minunate dacă reușim să o prețuim și să o imităm.

Alexandru Mîrț

Mă bucur că am avut ocazia sa merg la Medjugorje cu acești oameni minunați. Mi-a plăcut foarte mult. Am avut parte de o bucurie extraordinară în fiecare zi, dar în special în fiecare seară la celebrări. Am fost foarte impresionat de bucuria care o simțeam cu toții, și că poți pleca de la biserică cu adevărat fericit.

Am simțit că sunt îmbrățișat de Isus Cristos într-un moment când mă duceam la biserică. Un domn cu brațele deschise și cu un zâmbet extraordinar de mare, a venit la mine și m-a îmbrățișat. Mi-a zis ca sunt un om bun, ca am un suflet mare și ca să am pace în suflet pentru că sunt un om bun. Și mi-a repetat acest lucru timp de 10 minute. Îl întrebasem la un moment dat: „Tu ești, Isuse?” Iar el mi-a răspuns: „Nu! Tu ești Isus, toți suntem Isus, toți suntem una”. M-a impresionat pentru că din toată lumea care era pe strada a venit la mine sa mă îmbrățișeze. Așa a vrut EL… Ca să îmi arate că toți suntem una și toți suntem la fel (fii ai lui Dumnezeu).

Mă bucur foarte mult că am putut merge desculț pe munte, la Calea Sfintei Cruci, unde timpul a trecut atât de repede încât nu am simțit durerea și oboseala. Am fost înconjurat de o priveliște minunata și de un răsărit extraordinar. Am plâns foarte mult și m-am eliberat din suflet. Am înțeles ce e mai important în viată: să ne bucuram de ce e în jurul nostru, de natură, de relația cu oamenii, de Dumnezeu. Nu de bani, TV, sau internet, care ne fură timpul și viața, și care ne conduc pe un drum greșit. Viața noastră trebuie sa fie Isus cel milostiv care și-a dat viața pentru noi. De ce? Pentru ca Isus este „calea, adevărul și viața”.

Am plecat în acest pelerinaj cu multe gânduri și rugăciuni personale, dar m-am întors îndrăgostit de Maica Domnului. Am o bucurie în suflet extraordinar de mare cum nu cred că am mai simțit-o vreodată. Și mi-aș dori ca toată lumea să aibă parte de o așa experiență. O rog pe Maica Sfântă și pe bunul Isus să mă păstreze pe cale. Mulțumesc!

Regina Păcii, Roagă-te pentru noi!

Anton Anghel

„Învățați de la mine… și veți găsi pacea”. Timp de o săptămână am redevenit ucenici ai lui Isus având-o ca model pe Sfânta Fecioară Maria. Cuvintele ei, invitația la rugăciune pentru noi, pentru cei dragi ai noștri și pentru lumea întreagă, faptul că am redescoperit împreună, ca grup, sensul profund al vieții: să-l punem din nou pe Isus în centrul vieții și al grupului nostru, ne-au însoțit în timpul pelerinajului la Medjugorje. Cuvintele părintelui Iosif, ale părintelui Andrei, sfântul Rozariu, Calea Sfintei Cruci, Sfintele Liturghii, momentele de tăcere din fața Preasfântului Sacrament, dar și împărtășirile dintre noi, bucuria de a fi împreună, de a ne cunoaște mai profund, au făcut parte din acest mare DAR pentru care îi sunt recunoscătoare în primul rând Domnului și sfintei Fecioare Maria, apoi părintelui Andrei și fiecărui tânăr în parte. Vă mulțumesc din suflet tuturor pentru tot ce am trăit împreună!

Sr. Cornelia Tufă

Experiența pe care am trăit-o la Medjugorje a fost una de neuitat. Aici am trăit cele mai frumoase momente alături de tinerii parohiei noastre și de preoții însoțitori. La momentele de rugăciune și de adorație am simțit comuniunea dintre toți cei prezenți care îl simțeau pe Dumnezeu prin felul lor de a se ruga. Faptul că se rugau toți în limba lor a fost momentul cel mai emoționant și pot spune cu tărie că Medjugorje este locul în care se întâmplă minuni și locul în care se găsește soluție la orice problemă pe care ai avea-o.

În concluzie, aș vrea să le mulțumesc pe această cale preoților organizatori, Andrei și Iosif care au făcut ca acest pelerinaj să fie unul de neuitat, dar și tuturor binefăcătorilor care au contribuit cu câte puțin pentru a da tuturor tinerilor șansa de a participa.

Luiza Hușanu

Pelerinajul de la Medjugorje a fost pentru noi un moment așteptat cu dor și nerăbdare. Pe 31 iulie am pornit spre acest loc minunat din Bosnia și Herțegovina, acolo unde Cerul atinge pământul, alături de tinerii parohiei, de părintele Andrei, de părintele Iosif și de sora Cornelia. Aceste zile petrecute împreună au fost un prilej prin care am putut experimenta alături de tineri din peste 70 de țări, comuniunea, bucuria, curajul de a fi creștin. Ne-a bucurat să fim în prezența acestor tineri minunați din grupul parohiei, deoarece alături de ei am putut trăi cu și mai multă vitalitate programul festivalului.

Pentru noi trei, această aventură inedită a credinței trăită sub privirea Sfintei Fecioare Maria, Regina Păcii, ne-a umplut inima, ne-a reamintit că acolo unde este Dumnezeu, nu există teamă. El ne face liberi și ne întărește pentru a fi mărturisitori ai simplității, ai iubirii, ai speranței, ai lui Cristos.

Vă mulțumim din inimă pentru acest timp petrecut împreună, pe care îl datorăm mijlocirii Mariei, Regina Păcii de la Medjugorje, care ne-a chemat pentru a trăi din nou bucuria de a te simți copil iubit al lui Dumnezeu, și care a pus în inimile noastre dorința de a reveni! Mulțumim!

Oana Vacaru

După acest pelerinaj rămân în suflet cu multe lucruri, dar în special cu predicile părintelui Iosif, predici pe care le împărțea subliniind 3 cuvinte. La rândul meu duc mai departe 3 cuvinte definitorii pentru trăirile mele din acest pelerinaj. A simți – am simțit-o pe Fecioara Maria cum mă ține în brațe, am simțit cum mă privește pe mine, că știe că eu sunt acolo, la Medjugorje. Credință – am fost impresionată de credință oamenilor din jur, am văzut credincioși mândrii, demni, frumoși, oameni lipsiți de inhibiții, suflete minunate. Forță – am simțit forța divină cum mă cuprinde astfel încât n-am simțit oboseala și m-am putut bucura de fiecare moment cu Mama noastră Cerească.

Albert Ramona

Cu bucurie și liniște în suflet scriu acum aceste rânduri, retrăind fiecare moment petrecut la Medjugorje alături de prietenii mei. Deși fiecare dintre noi a pornit de acasă cu propriile gânduri și propuneri, ne-am simțit cel mai aproape de Sfânta Fecioară în momentele de comuniune. Când am râs și am plâns împreună, când ne-am luat în brațe și ne-am ținut de mână. În acele momente, din străini am devenit prieteni în aceeași credință. Acum am întipărite în minte zâmbetele și chipurile senine ale zecilor de mii de oameni, precum și libertatea cu care fiecare dansa și cânta în limba sa însă cu aceeași iubire nemărginită pentru Maria. Am avut alături oameni minunați și săritori, oricând pregătiți să-ți ia orice greutate de pe suflet. La Medjugorje m-am simțit iubită și protejată, văzută și ascultată atât de Maria cât și de cei din jurul meu. Am simțit cum o forță mai mare decât mine îmi dă puterea de a învinge orice dificultate sau oboseala adunată pe parcursul zilei. A fost ceva minunat și inexplicabil pentru un simplu om cu puteri limitate. Fiind foarte recunoscătoare pentru tot ce am avut ocazia să trăiesc în această săptămână de festival, aș dori să transmit un gând pentru cei ce nu au putut participa până acum: Când Sfânta Fecioară Maria vă cheamă, nu refuzați invitația sa pentru că exact atunci poate fi șansa voastră de a primi minunea în viață.

Roberta Colotin

Această săptămână petrecută la Medjugorje a însemnat foarte mult. La început am crezut că o să fim obosiți de câtă rugăciune va fi, dar programul a fost făcut în așa fel încât să ne fie drag să ne rugăm; nu o fost o obligație, ci plăcere. Într-una din zile, la adorația ținută după Sfânta liturghie, am fost sfătuită să-i vorbesc Domnului despre mine, iar în momentul acela am simțit de parcă cineva chiar mă asculta și am început să plâng. Cred că toți tinerii s-au întors acasă cu un gând sau cu o propunere din acest pelerinaj.

Marissa Mihoc

Pe mine, personal, m-au impresionat momentele de liniște interioară, faptul că între toți acei oameni, din zeci de țări, simțeam o liniște sufletească aparte în care mai conta doar conexiunea cu Domnul, chiar dacă în exterior toată lumea își manifesta credința într-un mod personal. Iar pe de altă parte, sentimentul pe care l-am simțit atunci când zeci de mii de oamenii care cântau și băteau din palme pentru a-l preamări pe Domnul, este unul de nedescris.

Iustin Husaru

„Învățați de la Mine…și veți găsi pacea” așa a sunat mesajul cu care am plecat la drum, mesaj cu o mare importanță, pentru că deschizând mintea și sufletul pentru a învăța cele văzute și auzite vom găsit pacea. Am petrecut niște clipe pline de har într-un loc în care Maria încă își face apariția. Primul lucru ce m-a fascinat când am ajuns a fost mulțimea, atâtea zeci de mii de oameni, iar pe toți ne lega credința. Unul dintre cele mai emoționante momente pentru mine a fost venerarea sfintei cruci și meditația cu lumânări, când atâtea rugăciuni, atâtea gânduri, atâtea nevoi, atâtea speranțe, au fost ridicate către cer, toate acestea ne legau în rugăciune, rugăciune înălțată spre cer în șoaptă, prin strigăte sau în gând, rugăciune rostită în atâtea limbi și ascultată de un singur Dumnezeu și de o singură Mamă, a fost un moment cu adevărat emoționant și profund, moment ce te „zguduia” puternic în interior, iar în exterior singurul lucru ce „răsuna” era liniștea.

Fiecare liturghie și adorație era urmată de cântece frumos animate de voluntari, cântece ce îți făceau să tresalte la propriu, trupul și sufletul…toate acestea te făceau să te simți cu adevărat la un festival al tineretului. În aceste zile am fost puși la încercare atât fizic, parcurgând drumul crucii pe muntele Krijevac, dar și spiritual trăind cu sufletul fiecare moment, fiecare clipă, fiecare învățătură primită, plecând de acolo cu un mare bagaj spiritual. Când am ajuns acolo părea un loc rupt de realitate, dar când am plecat am realizat că de fapt, aceea era realitatea. Îndemn la rândul meu pe toți tinerii să meargă la Mejugorie, „Poate tu nu o vei vedea pe Maria, dar ea sigur te va vedea pe tine!”

Bianca Bișog

În pelerinajul de la Medjugorje am trăit o adevărată uniune cu Dumnezeu. Aceasta săptămână a fost de neuitat, ne-am rugat dar ne-am și distrat. Deși am fost ceea mai mica din grup am reușit să mă simt bine cu toți. Mulțumită părintelui Andrei Gherghel și a părintelui Iosif Amitricioaie zilele aceste au fost unice. Am reușit să-l simt cu adevărat pe Dumnezeu în fiecare zi, la adorație, la rugăciune chiar și la bansuri. Nu a fost deloc plictisitor cum ar putea părea un pelerinaj. Drumul a fost obositor dar rezultatul chiar m-am surprins mai ales procesiunea cu statuia sfintei fecioare Maria dar și mărturiile comunității Cenacolo.

În sfârșit vreau să le mulțumesc celor care au contribuit la acest pelerinaj și vreau să le transmit un mesaj, cuvântul CER (credință, euharistie, rugăciune). Le recomand tuturor o experiență de genul și sper sa pot ajunge la Medjugorje și anul viitor

Giorgia Mihoc

Acest pelerinaj a contribuit și mai mult la creșterea credinței mele. Mi-a umplut inima de atâta bucurie; am simțit prezența vie a lui Dumnezeu și a Sfintei Fecioare Maria acolo, între noi cei de față. Mă simt binecuvântată că am putut participa la acest minunat festival, dorindu-mi de mult timp să ajung aici. Fiecare zi a avut frumusețea ei prin diversitatea momentelor: cateheze și mărturii din partea unor tineri, sfântul Rozariu în mai multe limbi atât la Biserică cât și pe dealul Podbrdo, Calea Sfintei Cruci pe Krijevac, adorațiile în fața Preasfântului Sacrament în care se lăsa o liniște extraordinară, nemaiîntâlnită până acum, procesiunea cu statuia Sfintei Fecioare Maria de la Medjugorje prin mulțimea de pelerini, venerarea sfintei Cruci și meditația cu lumânări, filmul creat de comunitatea Cenacol.

Sfânta Liturghie a fost animată atât de frumos de corul internațional de tineri, cu diverse instrumente muzicale încât, de fiecare dată mi se făcea ,,pielea de găină” când îi ascultam. Toate aceste momente au fost atât de profunde, le-am trăit din plin încât au ajuns direct în sufletul meu de pelerin. Mi-a plăcut și faptul că pe acest tărâm al convertirii există multe spovezi, unde toți pelerinii au posibilitatea de a face o spovadă bună spre purificarea sufletului. Am venit cu mare entuziasm și am pus la picioarele Maicii Domnului toate rugăciunile mele. De asemenea, toți participanții au fost plini de fericire dansând, aplaudând și cântând împreună pentru Isus și Sfânta Fecioară Maria. Ea era acolo și ne privea cu atâta gingășie, blândețe, iubire. Am plecat de la Medjugorje cu multe învățături. Vă pot transmite una dintre ele, și anume, am învățat ce înseamnă cuvântul CER: C de la credință, E de la Euharistie, R de la Rugăciune. Ca să moștenim CERUL e nevoie să punem în practică aceste trei cuvinte. Propunerea mea a fost să am grijă ca acestea trei elemente să existe permanent în viața mea. Cu siguranță dacă voi mai avea ocazia, mă voi întoarce cu mare drag la Medjugorje să mai trăiesc încă o dată acele momente pline de har.

Marina Margareta Ferenț

Apasati aici pentru albumul foto