Articol vizualizat de 433 utilizatori.
Liturghia catolică de Florii are două momente semnificative: începe cu binecuvântarea ramurilor și procesiunea sărbătorească în amintirea intrării lui Isus în Ierusalim (cf. Lc 19,28-40) și continuă imediat cu celebrarea euharistică în care se proclamă întreaga povestire a Patimii Domnului (cf. Lc 22,14–23,56). Aceste două momente trezesc în inimile creștinilor două simțăminte contrastante, unul de bucurie și altul de tristețe. Sentimentele de bucurie sunt exprimate în procesiunea cu ramuri, imitând mulțimea care în acea zi a strigat într-un glas: “Binecuvântat cel ce vine, regele, în numele Domnului! Pace în cer și glorie în înaltul cerurilor!” (Lc 19,38). Însă gloria și regalitatea lui Cristos sunt doar prevestite. Ele se vor realiza în Pătimire și în Cruce. Sentimentele de mâhnire se nasc în inimile credincioșilor la lectura pe roluri a Patimii Domnului. Stând în picioare și ascultând în tăcere participanții parcurg în mod ideal scenele dramatice ale pătimirii. L-au aclamat pe Isus ca „rege”, dar după doar câteva zile cer insistent și strigă cu înverșunare: „Răstignește-l, răstignește-l!” Astfel, în Cruce se dezvăluie chipul lui Dumnezeu cu iubirea sa nemărginită față de noi. În Cruce ne este arătată calea pe care suntem chemați să pășim pentru a fi părtași la viața nouă cu Domnul înviat.