Articol vizualizat de 194 utilizatori.

„Am nevoie de tine”- Întâlnire între membrii vincențieni și creștinii din comuninatate cu ocazia zilei sfântului Vincențiu de Paul

Ziua de 27.09.2014 a început cu rugăciunea cea mai frumoasă,  sfânta Liturghie. Vincențienii împreună cu credincioșii au făcut ca această celebrare să fie vie. Organistul Ciprian Hușanu a ales cântecele adecvate acestei zile de sărbătoare și toate persoanele prezente au adus laudă lui Dumnezeu. Lectura și rugăciunea credincioșilor a fost citită de vincențieni. Părintele Petru Sescu, parohul comunității și în același timp spiritualul Conferinței noastre, în cuvântul său de la predică a pus accentul pe viața sfântului Vincențiu, pe rolul laicilor în activitatea sa.

După terminarea sfintei Liturghii, la subsolul bisericii,  s-a continuat omagierea sfântului Vincențiu. Acolo  am găsit  un  loc special amenajat pentru această sărbătoare care ne-a arătat că vincențianul este un creștin care a primit  lumina credinței la Botez, prin multă rugăciune făcută cu bucurie, în familie și comunitate, cu ajutorul sfăntului Vincențiu, ajunge la Isus. Buchetul de flori reprezintă faptele noastre bune  care sunt adunate de îngerul păzitor și sunt oferite de acesta lui Isus.

Întâlnirea a continuat cu prezentarea unor aspecte din activitatea membrilor Conferinței SVP, s-a pus accent pe necesitatea de a-i avea aproape pe credincioșii parohiei. ,,Am nevoie de tine” spunea sfântul Vincențiu când cerea ajutorul persoanelor cu care lucra, așa și noi pentru a merge mai departe avem nevoie de sprijinul comunității ,,Sfânta Tereza  a Pruncului Isus,,. S-a menționat că faptele bune ar fi fost mult prea puține dacă nu am fi primit sprijinul creștinilor din comunitate.

Sfântul Vincențiu afirmă că  iubirea afectivă fără angajare evanghelică, caritatea fără misiune, este foarte îndoielnică: „Să-l iubim pe Dumnezeu, fraților, să-l iubim pe Dumnezeu cu puterea brațelor și sudoarea frunții. Căci foarte adeseori avem o inimă iubitoare plină de foarte multe acte de iubire față de Dumnezeu, de îngăduință, de bunăvoință și multe alte asemenea sentimente și practici interioare care sunt bune și de dorit, dar care devin îndoielnice dacă nu ne conduc la practicarea iubirii efective… trebuie să avem mare grijă; multe persoane se mulțumesc să arate bine în exterior și să fie pline de sentimente frumoase față de Dumnezeu și se opresc aici; când însă trebuie să treacă la fapte și au ocazia să le pună în practică atunci renunță. Se laudă că au multe viziuni; se mulțumesc cu relația sentimentală pe care o au cu Dumnezeu în timpul meditației și vorbesc despre ea asemenea îngerilor; o dată ce au terminat meditația însă și trebuie să lucreze pentru Dumnezeu, să sufere, să se mortifice, să învețe săracii, să meargă și să caute oaia pierdută… hopa! Nu e nimeni, nu mai au curaj. Nu, să nu ne înșelăm: Totum opus nostrum in operatione consistit. (Misiunea noastră se vădește în fapte)”. (Coste XI p. 40)

Întâlnirea s-a încheiat printr-o agapă frățească, moment de cunoaștere și schimb de opinii.

 Daniel Lungu