Skip to content

Campusul tinerilor din parohia „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”, 2021

În perioada 2-6 august 2021 un grup de 50 de tineri din Parohia “Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din Iaşi, împreună cu părintele vicar Andrei Gherghel şi sora Tereza, au participat la un campus formativ-recreativ, după o lungă perioadă de aşteptare de doi ani. Toate activităţile, atât formative, cât şi cele recreative au avut ca şi scop unitatea grupului şi crearea sentimentului de familie, ceea ce, cu ajutorul Domnului s-a şi realizat.

Pe data de 2 august am pornit la drum, însoţiţi de gândurile bune adresate de părintele paroh Petru Sescu, în timpul predicii din cadrul Liturghiei de la ora 7.00. Apoi am pornit la drum cu rugăciunea Sfântului Rozariu, tocmai pentru ca mama noastră cerească să ne ia sub mantia ei ocrotitoare şi să ne călăuzească paşii pentru a ajunge cu bine la destinaţiile noastre. Primul popas a fost cetatea Hărman, din apropierea Braşovului. După vizitarea ei am pornit în rugăciune spre locul unde urma să fim cazaţi: o pensiune din Bran. Pentru a învăţa să fim responsabili, ne-am împărţit sarcinile pe grupe, astfel încât pregătirea meselor a fost un moment de interacţiune, comuniune şi cunoaştere.

Din programul zilnic nu a lipsit Sfânta Liturghie, la care am avut ocazia să-i cântăm împreună lui Dumnezeu, mulţumindu-i pentru toate darurile sale, momentele formative/catehetice, dar şi rugăciunea de seară în aer liber, numită Completoriu.

În a doua zi ne-am familiarizat cu împrejurimile, am vizitat Canionul Şapte Scări, am parcurs trasee prin copaci la Aventura Parc şi am vizitat grădina zoologică din Braşov.

A treia zi am mers la Sanctuarul de urşi din Zărneşti, am vizitat Parcul Naţional Piatra Craiului şi am terminat cu o drumeţie prin prăpăstiile Zărneştiului. În această zi am avut parte de o mare bucurie datorită vizitei părintelui paroh, Petru Sescu, şi a părintelui vicar, Valerică Ciobanu. Părintele paroh, în cadrul predicii, ne-a vorbit despre mărturia unei tinere, Melinda Dumitrescu, originară din Braşov, dar stabilită la Medjugorje de 21 de ani, tânără care a schimbat şi schimbă în continuare vieţile oamenilor prin exemplul şi talentul ei. Am fost încurajaţi ca şi noi să fim mesageri a lui Dumnezeu pe pământ, dar şi să fim uniţi şi fericiţi ca grup.

După Liturghia din a patra zi am vizitat peştera Valea Cetăţii, apoi am plecat spre Poiana Braşov, de unde am pornit într-o drumeţie pe Vârful Postăvaru.

A sosit şi ziua plecării, 6 august. Am luat micul dejun, iar apoi ne-am luat la revedere de la aceste locuri minunate, locuri încărcate de voie bună şi veselie. După vizitarea Centrului Vechi şi a Bisericii Negre din Braşov, am plecat spre Oituz, unde părintele paroh Bernardin Farţadi şi părintele vicar Anton Gălăţanu ne-au primit cu multă bucurie şi ne-au oferit posibilitatea să celebrăm Sfânta Liturghie. Apoi am plecat spre Sanctuarul Fericitei Veronica Antal din Nisiporeşti, unde părintele Fabian Blaj ne-a prezentat biserica, mormântul fericitei, dar şi viaţa ei dedicată în totalitate lui Dumnezeu. Am plecat în rugăciune spre Iaşi, mulţumindu-i lui Dumnezeu pentru aceste zile binecuvântate. De asemenea, am avut ocazia de a ne exprima opinia despre acest frumos campus, din care n-au lipsit distracţia şi veselia.

Îl rugăm pe Dumnezeu, prin mijlocirea Sfintei Tereza, ocrotitoarea noastră, să-i copleşească cu haruri pe toţi binefăcătorii noştri care au ajutat la pregătirea acestui campus.

Mulţumim, de asemenea, părintelui paroh, preoţilor vicari, sorei Tereza şi sorei Cornelia, fără de care acest campus nu ar fi fost posibil. În continuare vom relata doar câteva mărturii ale tinerilor, după acest campus:

“Pentru mine acest campus a fost primul şi fără îndoială o experienţă de neuitat. Lucrul care m-a impresionat cel mai mult a fost unitatea grupului, modul în care am reuşit să relaţionăm unul cu altul. În ciuda divergenţelor care au existat, am reuşit mereu să ajungem din nou pe aceeaşi lungime de undă şi asta m-a făcut să mă simt parte dintr-o adevărată familie. Drumeţiile pe munte, jocurile de volei, munca din bucătărie, micile petreceri, dar mai ales clipele de rugăciune ne-au adus mai aproape unul de altul şi au făcut ca această săptămână să fie una memorabilă. Dacă ar trebui să aleg un moment preferat dintre toate acestea, n-aş putea; fiecare a fost unic şi a creat în mine o amintire pe care nu o voi uita. Părintele Andrei şi sora Tereza s-au asigurat de bunul mers al acestui campus, iar fără ei nimic din toate acestea nu ar fi fost posibil; aşa încât le datorăm un mare mulţumesc. În final, pot spune că aştept cu mare nerăbdare următorul campus, cu speranţa că va fi cel puţin la fel de reuşit” (Ştefan Păuleţ).

“Pentru mine campusul tinerilor de anul acesta a fost atât un timp de recreere, cât şi unul de formare. Un lucru care m-a impresionat a fost numărul mare de tineri care a participat anul acesta. Fiind obişnuit cu un grup de 30-35 de tineri, să vad un campus cu 50 de participanţi a fost neobişnuit, dar plăcut. M-a surprins şi faptul că în orice activitate realizată acolo am fost un grup, doar unul. Mă aşteptam să se împartă în grupuleţe mai mici, întrucât erau tineri de la 15 la 22 de ani, dar am ajuns să îl vad pe cel mai mic vorbind cu cel mai mare. I-am văzut şi pe cei mai timizi cum se integrau în grup şi reuşeau să lege noi prietenii. Unitatea din acest campus a fost un element cheie pentru următoarele activităţi pe care le vom realiza împreuna şi sper să reuşim să ne adunam mai mulţi decât am reuşit acum” (Sergiu Mîrţ).

“Am pornit în acest campus cu dorinţa de a fi alături de aceşti tineri minunaţi şi frumoşi! De ceva zile mă pregăteam şi chiar eram nerăbdătoare să pornesc la drum cu ei în această aventură minunată a campusului. Nu mică mi-a fost uimirea când am realizat că, de fapt, eu am fost răsplătită şi chiar ajutată de ei. Bucuria de pe chipul lor, veselia ce îi caracterizează pe tineri, disponibilitatea şi spontaneitatea lor mi-au umplut inima. Mărturisesc cu bucurie că a fost un campus reuşit! Vă mulţumesc, dragi tineri! Entuziasmul şi tinereţea voastră au împrospătat în mine bucuria de a trăi, de a mă ruga, de a mă oferi să slujesc! Mulţumesc părintelui Andrei pentru mărturia frumoasă, senină şi plina de bucurie pe care aţi dat-o atât tinerilor, cât şi colaboratorilor dumneavoastră. Mulţumesc comunităţii mele care mi-a permis să fiu cu tinerii şi sa mă bucur de aventura acestui minunat campus” (Sora Tereza).

“Mulţumită tuturor celor care au participat în acest campus, am avut parte de experienţe şi amintiri pe care le voi preţui cu drag. Am avut ocazia să fiu eu însămi şi să râd alături de persoane pe care le-am cunoscut pentru prima oară. Am venit în acest campus cu dorinţa de a mă simţi bine şi aşa a fost. Atmosfera «de familie» s-a resimţit pe toată durata campusului şi sunt sigură că fiecare tânăr care a participat o va resimţii în continuare în acest grup. Le mulţumesc tuturor celor care au venit şi s-au simţit bine. Mulţumesc pentru aceste zile plăcute. Cu siguranţă voi participa şi la următoarele campusuri” (Martha Ioana Gherghel).

“Acest campus a fost o experienţă frumoasă din care cu toţii am avut ceva de învăţat. Sunt recunoscător pentru clipele frumoase petrecute împreună, fie ele drumeţii pe munte sau celebrări liturgice, pentru noile prietenii legate în această săptămână şi pentru disponibilitatea tinerilor vizavi de partea liturgică: animarea liturghiilor şi participarea activă la sacramente. Toate aceste lucruri, dar şi multe altele, au contribuit la formarea unei adevărate familii în cadrul grupului de tineri” (Andrei Mârţ).

“Campusul de anul acesta a fost cu adevărat reuşit. Toate momentele petrecute împreună, de la gătit, drumeţii, jocuri şi nelipsitele Sfinte Liturghii au reprezentat un prilej de cunoaştere şi de unire. În final cu toţii cred că putem spune că am simţit căldură unei familii” (Federica Bacuşcă).

“A fost un campus foarte reuşit, de neuitat, plin de amintiri frumoase în care ne-am făcut prieteni noi, ne-am distrat atât la pregătirea meselor, cât şi pe tot parcursul zilei. Am interacţionat foarte mult cu tinerii ceea ce arată a fi o familie, o comunitate. Din acest campus nu au lipsit momentele de rugăciune şi nici bunul-simţ de care am dat dovadă. Mulţumim părintelui Andrei Gherghel care e şi organizatorul campusului de anul acesta 2021, dar şi sorei Tereza, şi tuturor binefăcătorilor care ne-au susţinut cu rugăciunile şi intenţiile lor” (Miriam-Antonia Ianoş).

“Acest campus a fost unul în care am îmbinat perfect distracţia cu momentele de rugăciune, atmosfera fiind de fiecare dată una de familie, dându-ne ocazia să devenim astfel mult mai uniţi. Totodată, a fost un campus plin de activitate, bucurându-mă în special de fiecare drumeţie pe care am reuşit să o duc până la capăt. Pot spune că din acest campus m-am întors cu multe amintiri frumoase şi îmi voi aminti cu drag de tot ceea ce s-a petrecut aici” (Alessandra Ghercă).

“Unitate, acesta este cuvântul care stă la baza a tot ceea ce am trăit în campus. Este prima dată când particip la un campus alături de acest grup de tineri. Vreau să vă mărturisesc că la început aveam o anumită reţinere, mă gândeam că nu mă voi putea integra, că voi fi dată la o parte. Însă acest gând a dispărut odată ce am intrat în autocar. Am întâlnit tineri plin de viaţă, tineri care ştiu să socializeze, să se bucure de fiecare clipă a vieţii şi de fiecare persoană. Am trăit momente unice. Momentele de distracţie şi voie bună s-au împletit perfect cu momentele de rugăciune care au întărit atât relaţia dintre noi şi Creator, cât şi legătura dintre noi, tinerii. Dacă m-aş reîntoarce? Cu siguranţă! Şi nu m-aş reîntoarce doar pentru drumeţiile pe care le-am făcut sau pentru locurile pe care le-am vizitat, m-aş reîntoarce pentru tineri, pentru pacea pe care am simţit-o în grup şi pentru unitatea care există între tinerii de la Parohia «Sfânta Tereza» din Iaşi” (Mariana Farauanu).

Mirela Petrovici

Apasati aici pentru albumul foto