Vom merge cu bucurie în casa Domnului

Ziua de 30 sptembrie , în comunitatea ,,Sfânta Tereza a Pruncului Isus,,  reprezintă o zi  deosebită, o zi în care fiecare creștin   scoate din tezaurul amintirilor imaginile de la sfințirea altarului Bisericii. Sfințirea casei noastre de rugăciune este sărbătoarea comunității (sfântul Augustin)

Anul acesta celabrarea  a fost deosebită prin participarea preoților din comunitate, pr. Adrian Ailenei, a preoților care au activat la noi în comunitate: pr. Egidiu Condac, pr Daniel Iacobuț, pr. Nicu Butacu, pr Iosif Iacob, a preoților care activează în comunitate: pr. Petru Sescu, pr. Marius Ilieș.

Credincioșii prezenți în număr mare la această celebrare au avut parte de un cuvânt deosebit prezentat de părintele Daniel. Părintele a menționat că această aniversare este a tuturor celor care se roagă în această Biserică. Fiecare persoană, în parte , care-l primește pe Isus devine un templu. Casa Bisericii este un simbol a ceea ce suntem noi, împreună formăm taina Bisericii.  Totul este în continuă construcție, sfințirea va fi atunci când vom ajunge în cer, atunci vor ieși la suprafață toate faptele bune. Părintele a pus accentul pe creșterea dorinței de  a deveni o casă spirituală sfântă,  ne-a arătat și calea pe care trebuie să o parcurgem. Avem trei etape de parcurs:

-Să ne apropiem de Cristos, așa vom fi modelați de El. Dacă ne apropiem de piatra vie (Isus), de sfintele taine, vom deveni vii.

-Credința noastră crește prin formare și cateheze, acestea sunt o etapă din realizarea construcției.

-Iubirea este liantul care ține construcția, ea ne zidește pe noi ca comunitate. Iubirea față de cei nevoiași, iubirea efectivă oferită aproapelui, ajutorul oferit atât spiritual cât și material ne ajută să vedem chipul lui  Isus în aproapele.

Părintele Petru Sescu, parohul comunității, în cuvântul de mulțumire a menționat că orice sărbătoare a comunității noastre (Crăciun, Paști, hram) duce la solidificarea construcției. Faptul că sfințirea Bisericii s-a făcut în ziua când sfânta Tereza s-a născut, ne arată că patroana noastră este în permanență cu noi și petalele ei de trandafiri se revarsă peste noi.

Întâlnirea s-a încheiat cu o agapă frățească la care am avut posibilitatea de a  folosi liantul care ține o construcție în picioare: iubirea.

Ana Doboș