Pelerini la Cacica

De peste 100 de ani, an de an se face pelerinaj la sanctuarul închinat Maicii Domnului de la Cacica. Creştini de toate vârstele şi categoriile sociale fac aceste drum pentru a se întâlni cu Mama lui Isus. Sfânta Fecioară a fost prima pelerină. Ea a plecat imediat ce a aflat că va fi mamă spre verişoara sa, Elisabeta. A plecat în grabă, fără să-şi facă calcule, înfruntând primejdiile drumului şi vitregiile vremii şi ale timpului.

Pelerinul de azi calculează, caută, are şi anumite pretenţii, dar până la urmă tot ajunge să se întâlnească cu Maica Domnului şi cu Fiul său. Acolo constată că lucrurile nu stau tocmai cum şi-a dorit, că planurile sale sunt date peste cap de cel care are toate în stăpânire, că are parte de surprize la care nici nu s-a gândit.

Prima surpriză pentru cei plecaţi din Parohia “Sfânta Tereza” din Iaşi a fost că preţul călătoriei spre sanctuar a fost minim, derizoriu şi nici nu merită amintit, confortul îmbunătăţit, şoferul înţelegător şi totul făcut în aşa fel încât să satisfacă toate pretenţiile.

Ne îndreptăm spre Cacica pentru a cere şi a primi de la Maica noastră cerească anumite daruri şi haruri. Noi, înainte de plecare, am avut privilegiul sfintei Fecioare care ne-a înlesnit transportul ieftin, confortabil şi în condiţii excelente. Dar oare asta urmăreşte un pelerin? Cel care scrie aceste rânduri a mers la Cacica de mic, când toate celelebrările se făceau în biserică, dar nu aveai voie să spui că mergi în pelerinaj, ci în diferite excursii. Apoi au fost interzise autobuzele şi am mers cu trenul, care nu era direct, ci cu legături: Iaşi – Paşcani, Paşcani – Suceava, Suceava – Cacica – Ilva Mică. Iar cei care lucrau la CFR aveau grijă să nu trimită spre aceste locuri garniturile cele mai confortabile. Nu regret nimic; asta m-a călit şi am considerat că are o valoare şi mai mare în faţa Stăpânului Universului. Asta fost experienţa mea dinainte de 1989. Ea este a mea şi nu a altora, care poate au văzut altfel lucrurile. Asta este diversitatea şi asta trebuie să ne unească.

Cum a fost anul acesta? Drumul a decurs normal. Ne-am rugat, am cântat şi am constatat că am ajuns la Cacica. Am găsit o piaţă încă nesfinţită, închinată şi numită “Sfântul Ioan Paul al II-lea papă”, larg deschisă, primitoare, care nu a fost plină în acest an. Dar sper ca în anii următori să vină la sfânta Fecioară şi la Fiul ei tot mai mulţi pelerini. Am găsit o icoană înnoită, împodobită proaspăt cu o haină diferită şi o coroană aurită, care aştepta pelerini pe măsură. Oare te puteai prezenta în faţa ei fără ceva corespunzător? Să nu ai sufletul curat, împăcat cu cei din jur, şi cu o inimă nouă, deschisă? Sfânta Fecioară era pregătită să ne primească pe toţi îmbrăcată frumos. Puteai să nu ai haina de nuntă? Fiecare pelerin a avut ocazia să-şi cureţe sufletul la scaunul de spovadă, să se împărtăşească la masa euharistică şi să se hrănească la masa cuvântului, prin predicile părintelui Iosif Dorcu.

Şi dacă sfânta Fecioară a primit o haină nouă, putea să nu-i facă şi Fiului său? Ce bine le şade împreună! Aşa ar trebui să fie şi în familiile creştine şi aşa sper că va fi, căci icoana făcătoare de minuni ne este exemplu care trebuie urmat.

Spunea părintele predicator că sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului este Paştele sfintei Fecioare. Este trecerea de la viaţa naturală, prin moarte, la viaţa supranaturală, cu trup şi suflet, care ne dă speranţă şi credinţă că aşa cum după Isus a urmat Mama sa, aşa este rândul fiecăruia dintre fiii Mariei şi fraţii lui Isus să aibă parte de acelaşi Paşte.

Vă îndemn: mergeţi la Cacica, să vă întâlniţi cu cei care ne aşteaptă şi cu care sigur ne vom regăsi în ceruri – Isus şi Maria!

Francisc Huşanu