Convertiti-vă și credeți în evanghelie

Credința- o stare continuă de convertire, a fost tema reculegerii pe care membrii  mișcării “Familiile de Nazaret” au avut  bucuria de a o aprofunda,  în Casa Sr. Providentei Divine, pe 29 -30 Martie ac., însoțiți de pr. Paroh Petru Sescu și pr. Daniel Iacobuț.

Au fost două zile de lumină și har, timp în care toți cei prezenți, ne-am lăsat transformați de acela care și-a oferit din iubire, spatele spre ai fi biciuit, capul spre a fi încoronat cu spini, mâinile și picioarele spre a fi răstignite,  inima spre ai fi străpunsă, de vina grea a păcatelor noastre.

Laudele, meditațiile, conferința, sf. Rozariu, Coronița Divinei îndurări, Calea Sf. Cruci, discuțiile individuale, lecțio divina, Vesperele s.a.m.d. ne-a predispus inimile și mintea la meditație și contemplație.

Conferința pr. Daniel Iacobuț pregătită special pentru acest timp, ne-a facut să înțelegem și să recunoaștem că toți suntem ”niște păcătoși, învăluiți în lumina iertării lui Dumnezeu” . Convertirea noastră este posibilă doar datorită harului lui Dumnezeu. Nimeni nu se poate converti prin propriile sale puteri, sau o dată pentru totdeauna. Convertirea este un proces evolutiv al sufletului nostru, care se desfășoară pe tot parcursul vieții. Dumnezeu este singurul care nu are probleme cu timpul, este cel care ne dăruiește timpul vieții și are răbdare cu noi să ne maturizăm și să ne dezvoltăm. Ne dă timp să convertim ceea ce încă nu este convertit în interiorul nostru, în sufletul, în inima și în viața noastră.

Astăzi, este totdeauna momentul potrivit pentru convertire, spunea părintele, este momentul întoarcerii  prin care înțelepciunea noastră umană se îndreaptă spre Dumnezeu. Convertire înseamnă întoarcere. Te întorci doar atunci când îți dai seama că ai mers pe o cale greșită. O dată cu constatarea și asumarea  greșelii, te întorci și cu ajutorul harului lui Dumnezeu care are întodeauna timp și răbdare, găsim putere și tărie,  să o luăm mereu de la început. A admite păcatul pe care l-am făcut, fără a găsi justificări sau explicații sau împrejurări vinovate și a ne încredința iubirii și milostivirii lui Dumnezeu înseamnă CONVERTIRE. A admite că suntem slabi și păcătoși fără ajutorul și harul lui Dumnezeu, înseamnă CONVERTIRE. A ne abandona total în brațele lui Dumnezeu, înseamnă CONVERTIRE. A ne descoperi idolii din noi și a renunța la aceștia, înseamnă CONVERTIRE. A capitula la insistențele iubirii lui Dumnezeu și a descoperi semnele iubirii sale în viața noastră, înseamnă CONVERTIRE.

Este greu pentru noi să înțelegem că numai în slăbiciunea noastră putem accede la Iubirea lui Isus. De aceea trebuie să cerem lui Dumnezeu, harul de a înțelege această realitate.  Isus, spunea părintele a fost răstignit din slăbiciunea oamenilor dar a înviat prin puterea lui Dumnezeu.

Puterea lui Dumnezeu este ascunsă în orice slăbiciune umană. Numai când suntem slabi și vulnerabili descoperim că Isus este singurul ajutor și unicul salvator. Atunci sămânța credinței noastre, încolțește prin convertire și abandon total în măinile lui Dumnezeu. Este momentul când în stânca inimii noastre, se crează o breșă prin care Cristos pătrunde cu iubirea și milostivirea Lui. Iertarea și milostivirea Lui, atrag după sine căința care fânge inima noastră de piatră, o zdrobește …. o fărâmițează și din ea lasă să izvorască apa.. apa lacrimilor noastre…. acesta este momentul începutului convertirii noastre. Este momentul când Dumnezeu descoperă sufletului nostru, păcatul  împreună cu milostivirea lui (a descoperi păcatul fără milostivire, conduce întotdeauna la deznădejde).

Căința  se naște în noi numai în prezența iubirii lui Dumnezeu și vine totdeauna după o  IERTARE, spunea părintele. Cuvintele lui Isus de pe Cruce ”Tată, iartă-i că nu știu ce fac” au fost spuse și pentru noi, cei care trăim astăzi și vor fi valabile atât cât va exista acest pământ. Dacă ne vom deschide inima, dacă vom medita tot mai des la patima și moartea lui Isus pe cruce, dacă ochii noștri vor învăța să privească la Iubirea răstignită , atunci vom cunoaște ce înseamnă căința din iubire, căința interioară și profundă, căința desăvârșită. Atotputernicia lui Isus este în iubire și iertare. El nu cere omului nici o jertfă, el se jerfește pentru noi, pentru că ne vrea liberi. Isus ne dăruiește adevărata libertate, și suntem cu adevărat liberi numai atunci când descoperim că totul în această lume este deșărtăciune. Isus nu ne salvează de la moarte, dar ne salvează din moarte spunea părintele.

Dumnezeu, este singurul care RĂNEȘTE doar pentru a VINDECA.

Mulțumim lui Dumnezeu, pentru acest timp de lumină și har, mulțumim pr. Paroh Petru Sescu pentru că a făcut posibil desfășurarea acestor două zile de reculegere într-un mod atât de minunat, multumim pr. Daniel pentru timpul și cuvâtul său, care de fiecare dată face ca inimile noastre să fie inundate de lumina și pace divină, mulțumim și surorilor care întotdeauna și de fiecare dată ne primesc cu atâta căldură și fac să ne simțim mereu acasă.

                                                                                    Mariana Ifrim

 

 

Aceste zile de întâlnire cu Dumnezeu mi-au oferit posibilitatea de a mă redescoperi, am reușit să-mi văd chipul adevărat, așa cum este el cu rele și cu bune. Viața nu este întotdeauna plină numai de bucurii, necazurile trebuie să le primim cu multă bunăvoință și încredere în Dumnezeu. Încrederea în iubirea nemărginită a lui Isus ne ajută să primit tot ceea ce viața ne oferă cu multă liniște în suflet. Activitatea noastră de zi cu zi va fi mult mai ușoară dacă este oferită lui Dumnezeu. Mulțumesc Duhului Sfânt că m-a ajutat să primesc cu inima deschisă tot ceea ce mi s-a oferit zilele acestea: cuvântul plin de înțelepciune a părintelui Daniel Iacobuț, prietenia persoanelor prezente.

                                                                                     Ana Dobos