Predici Tematice Postul Mare (VIII) – „Ci ne mântuiește de cel rău”

Miercuri, 2 aprilie, părintele Claudiu Dumea a vorbit despre marele regizor al dramei lui Isus de pe Calvar. Un regizor care, prin perfidia și tertipurile lui, a reușit să îi întoarcă, încetul cu încetul, împotriva lui Isus pe unii dintre cei mai apropiați discipoli ai Lui; iar, astfel, trădat de prieteni și încolțit de dușmani, Mântuitorul lumii a fost dat la moarte. Regizorul celei mai celebre drame din lume, cea de pe Calvar, a fost diavolul.

După spusele părintelui Dumea, diavolul a fost păpușarul, iar oamenii marionetele acestei piese tragice, care a început odată cu ispitirea lui Isus în pustiu. Atunci, Isus l-a refuzat pe duhul răului de trei ori. Întâi, pentru că nu a consimțit să prefacă pietrele în pâine, a doua oară pentru că nu a vrut să se arunce în prăpastie și să fie prins de îngeri, iar, la final, pentru că nu a vrut să fie stăpânul împărățiilor acestei lumi. Cele trei ispite reprezintă cele trei alternative propuse de diavol pentru mântuirea oamenilor: prin îndestulare, prin spectacol și prin dominare politică. Dar toate sunt forme ale neascultării.

În ceea ce privește neascultarea, aceasta este principala cauză a păcatului și a morții. La început, prin abandonarea voinței Tatălui de către cei dintâi oameni, aceste două forme ale durerii au intrat în lume. „Dușmănie voi pune între tine sămânța ta și sămânța femeii”, i-a spus Dumnezeu șarpelui în Cartea Genezei. Iar ispitirea lui Isus în pustiu a fost tocmai împotriva ascultării, împotriva planului de mântuire al Tatălui, care presupunea slujire, pocăință și jertfă.

Astfel, refuzat de Cristos în pustiu, diavolul s-a mâniat și a hotărât să se răzbune cu orice preț. În următorii trei ani, Isus l-a tot urmărit prin locurile prin care mergea, vindecând diferiți oameni posedați. Dar diavolul tot a acționat. Întâi, la Cina cea de Taină, când a pus la cale vânzarea Lui de către Iuda. Însăși Biblia menționează acest fapt: “În timpul Cinei, după ce diavolul pusese în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gândul să-L vândă, Isus, fiindcă ştia că Tatăl Îi dăduse toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu Se duce, S-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ştergar şi S-a încins cu el” (Ioan, 13: 2-4). „Atunci, Satana a intrat în Iuda și i-a arătat cum să-L dea în mânile celor care Îl vor ucide”, a adăugat părintele Claudiu, „iar Biblia descrie, mai apoi, cu durere pustiul din inima lui Iuda din acea noapte în care făcuse chiar Prima Sfântă Împărtășanie: «Deci, primind bucățica, Iuda a ieșit afară îndată. Era noapte.» (Ioan, 13: 30)”.

Totuși, acest fenomen, al intrării diavolului în Iuda, rămâne un mare mister. „Un cunoscut biblist din zilele noastre spune că Iuda a devenit personificarea diavolului, a întunericului. Dar cu ce l-a câștigat duhul răului pe ucenicul lui Cristos? Și cum a putut acest lucru să-l conducă la moarte?”, a întrebat părintele. Ca răspuns pentru credincioșii care îl ascultau plini de emoție în biserică, părintele a povestit una dintre viziunile fericitei Anna Katharina Emmerich, care a descris în amănunt disperarea la care diavolul l-a adus pe Iuda după ce acesta L-a vândut pe Isus: „În timp ce iudeii îl conduceau pe Isus la guvernator, Iuda, trădătorul, rătăcea pretutindeni, ascultând conversațiile mulțimii ce-i urmau și era lovit de cuvintele spuse de oameni: «Îl duc în fața lui Pilat; Marii Preoți l-au condamnat pe galilean la moarte. […] Ticălosul care l-a vândut era unul dintre ucenicii lui care, cu puțin timp înainte, mâncase Mielul Pascal împreună cu el. Pentru nimic în lume n-aș fi vrut să am de-a face cu o astfel de situație; oricât de vinovat ar fi galileanul, nu și-ar vinde sub niciun chip prietenii pentru bani. Unui asemenea discipol i s-ar cuveni moartea cu mult mai mult». […] Atunci angoasa, disperarea și remușcarea au pus stăpânire pe mintea lui Iuda. Satana l-a îndemnat imediat să dispară.”. Fericita Anna Katharina Emerich povestește, în cele ce urmează, cum Iuda s-a năpustit în templu și s-a prezentat în fața membrilor din consiliu, cerându-le să Îl elibereze pe Isus, deoarece este un om nevinovat. Dar ei nici nu au vrut să audă:
“Ce avem noi de-a face cu păcatul tău? Dacă zici că ai denunțat sânge inocent, este problema ta; noi știm pentru ce am plătit. Ți-ai primit banii, deci nu mai spune nimic.” Iar fericita vizionară își continuă relatarea: “Aceste cuvinte l-au umplut pe Iuda de o asemenea ură și mânie, încât a devenit frenetic: părul i se răvășise, a sfâșiat în două traista cu cele treizeci de monede, le-a aruncat pe jos în templu și a luat-o la goană spre periferia orașului. L-am văzut din nou grăbindu-se încolo și-ncoace, ca un damnat prin valea Hinonului: Satana se afla lângă el, sub forma unei umbre hidoase, șoptindu-i la ureche toate blestemele pe care profeții le aruncaseră asupra văii unde iudeii își sacrificau copiii idolilor, dorind să-l ducă la disperare. […] Atunci diavolul i-a murmurat: «Câine, unde este Abel, fratele tău? Ce-ai făcut? Sângele lui strigă pentru răzbunare». […] «Nu știai spusele legii: Acela care va vinde sufletul unuia dintre frații săi și primește bani pe el să fie lăsat să moară? Pune capăt mizeriei tale, nefericitule; pune capăt mizeriei tale». Învins de disperare, Iuda și-a scos cingătoarea și s-a spânzurat de un copac ce creștea în crăpătura unei stânci”.

Așadar, Iuda a fost urmărit de diavol cu atâta insistență, șoptindu-i la ureche toate nenorocirile, încât acesta a ales, în cele din urmă, să moară. “Cei posedați sunt obsedați de gândul sinuciderii”, a remarcat părintele Claudiu, povestind o experiență edificatoare din viața lui, când a fost chemat să îi acorde ajutor unei fetițe de 13 ani. Aceasta găsea în fiecare dimineață sub pernă o bancnotă de 100 de lei și un cuțit cu care tatăl ei tăia porcii, cuțit care trecea prin pereți și uși. Iar când fetița se trezea, găsea toate aceste lucruri sub perna ei și de îndată auzea un glas care zicea: „Bagă cuțitul în tine! Sfârșește cu viața asta!”. Diavolul a fost alungat, de această dată, cu multe și îndelungate rugăciuni.

În încheiere, părintele Claudiu a spus următoarele: “Istoria lui Iuda continuă de-a lungul veacurilor. Mulți oameni s-au lăsat manipulați de Satana, ultimele mari dovezi fiind marile războaie ale secolului trecut și regimul comunist. Cei care au condus aceste manevre au fost îndemnați de către diavol; dar, mai apoi, toți acești oameni au sfârșit tragic : Napoleon și Stalin au murit otrăviți, Hitler s-a sinucis, Ceaușescu a fost executat. Soluția pentru a preveni atacurile permanente ale diavolului este una simplă: să ne rugăm în fiecare zi Tatăl Nostru. Dar să nu o rostim din obișnuință. Ci, din toată inima, să spunem mai ales ultimele cuvinte ale acestei rugăciuni: «Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuiește de cel rău»”.

 

Diana Fârte