Comunitatea Sfânta Tereza a Pruncului Isus, Iași – O comunitate a speranței

După anul 1989, având în vedere greutăţile în păstorirea credincioşilor din Iaşi, la iniţiativa păstorului diecezei, la 6 mai 1991 a început construirea bisericii “Sfânta Tereza” din cartierul Nicolina (sud-vestul oraşului).  La 1 octombrie 1995 a fost constituită ca parohie de sine stătătoare care cuprindea aproximativ 900 de familii cu cca 3000 de credincioşi, în cea mai mare parte tineri.

Încă de la constituire comunitatea tânără se implică în diferite activități. Pentru a  cunoaște mai bine voința lui Dumnezeu  participă în număr mare la sfânta Liturghie, la orele de cateheză și la reculegeri. Înțeleg dorința lui Isus și  în anul 1997 încep vizitele la bolnavii de la Grajduri. Aceste vizite care se fac de două ori pe an, de Învierea  și de Nașterea Domnului nostru Isus, aduc multă bucurie și speranță în inimile persoanelor aflate în suferință. Bolnavii speră că Dumnezeu este aproape de ei și le va alina suferința. Pentru a se cunoaște mai bine între ei  organizează diferite reuniuni la nivel de comunitate. Încet, încet, între membrii comunității se crează un liant deoasebit, un liant care îi ține împreună și îi ajută să înțeleagă problemele cu care se confruntă aproapele. Prietenia care se leagă între ei și apropierea de Dumnezeu îi îndeamnă să vină în întâmpinarea pesoanelor aflate în suferință. Duhul Sfânt este în mijlocul lor și îi ajută să găsească mijloacele cele mai bune pentru a da încredere și speranță persoanelor suferinde. Ajutorul acordat îmbracă diferite forme și se adaptează la situația concretă de sărăcie: materială și spirituală.

An de an au continuat să aducă speranță aproapelui și în special bolnavilor de la Grajduri și persoanelor care erau în situații fără ieșire.

După 25 de ani  comunitatea se simte tot tânără și plină de viață, ea cuprinde 1038 familii cu cca 2638 credincioși care trăiesc uniți tot prin același liant: prietenia și dragostea pentru Dumnezeu.

Anul acesta, an plin de încercări și incertitudine, membrii comunității au fost și ei încercați de boală.  Au fost aproape unul de altul și cu multă încredere și speranță merg mai departe. În acest timp vizitele la Grajduri au fost interzise dar ei nu au uitat de cei aflați în situații dificile și au venit în ajutorul bolnavilor de la ,, Casa de bătrâni și bolnavi “Sf. Ioan Paul al II-lea”, Butea care se află în
administrarea Surorilor Misionare ale Pătimirii lui Isus.

Membrii comunității pregătesc întâlnirea cu Dumnezeu și trăiesc în speranța convertirii. Dumnezeu este iubire și nu ne părăsește niciodată.

′′ Creștinilor, viitorul are un nume, iar numele său este Speranța… Speranța este ușa care deschide spre viitor. Speranța este o sămânță umilă, ascunsă a vieții, care, cu timpul, se va transforma într-un copac mare.” (Papa Francisc)

 

Ana Doboș

Apasati aici pentru albumul foto