8 ani de la sfințirea bisericii și deschidere celebrărilor jubiliare

Parohia “Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din Iaşi a început sărbătorile jubiliare. Anul jubiliar a fost deschis de către PS Iosif Păuleţ anul trecut, cu ocazia hramului. Miercuri, 30 septembrie 2020, la 18:00, PS Iosif Păuleţ, alături de parohul comunităţii, pr. Petru Sescu, şi de alţi doi preoţi foşti vicari ai parohiei, pr. Daniel-Nicu Butacu şi pr. Daniel Iacobuţ, au deschis porţile sărbătorii printr-o Liturghie solemnă, prilejuită de aniversarea a opt ani de la sfinţirea bisericii şi consacrarea altarului.

Celebrarea a început prin recitarea unei poezii prin care au fost subliniate momente din viaţa parohiei şi a comunităţii.

Azi începe sărbătoarea unui mare jubileu.

Cine vine s-o deschidă? Vine-al nostru arhiereu.

Ne aduce-n dar: și har și binecuvântare!

Veniți creștini cu toții, veniți la sărbătoare!

 

În urmă cu 8 ani, cu drag ne-aducem aminte

La capăt de septembrie, ce zile mari și sfinte!

Lăcașul nostru, ca un cort al Sfintei Alianțe

Devenea templu, izvor de har, de mângâiere, de speranțe.

 

Sau ca o barcă printre valuri, ce adună peștii împreună

Mereu rodește ca un ogor ce-oferă numai roadă bună.

Condusă de Tereza, mereu prin ale vieții valuri

Aici primim și bucurie, și pace și mii și mii de haruri.

 

Și n-am vrea nicidecum ca să lăsăm uitării

Sfertul de veac, de când în astă parte de cetate

Ai timpului păstori au început să scrie noi istorii:

Cei patru parohi, cu-ai lor vicari și: ce comunitate!

 

Preasfințite, noi toți vă cerem azi ca într-un cor

Ne fiți prieten, sprijin și-n momente grele ajutor

Să ne-nsoțiți cu binecuvântare în drumul spre Isus,

Ca împreună să cântăm în veci: TU SOLUS DOMINUS.

Apoi PS Iosif a binecuvântat scaunul prezidenţial, inaugurat chiar de Excelenţa Sa.

Pr. Daniel Iacobuţ a început cuvântului de învăţătură cu mărturia mişcătoare a unui procuror italian:

“Duminică dimineaţă, în timp ce mergeam la biserica de lângă casa mea, am fost oprit pentru control de către doi poliţişti. Avem la mine foaia cu declaraţia pe proprie răspundere, iar la motivul deplasării am scris: «Acces la un locaş de cult». Poliţistul rămâne mirat şi întreabă: «Ce înseamnă asta?» I-am răspuns: «Că merg la biserică». «Dar liturghiile sunt interzise», spune poliţistul. Şi atunci am primit prima lovitură direct în inimă. Aveam impresia că eram privit drept un criminal periculos; sau mai grav, unul care nu îşi dădea seama de gravitatea momentului. Atunci am reluat: «Nu pot fi celebrate Liturghii cu participarea credincioşilor, dar bisericile rămân deschise pentru cine vrea să meargă pentru o scurtă rugăciune personală». Poliţistul, nu prea convins, îmi spune: «Vom verifica». Iar în momentul în carte a verificat documentele mele, într-adevăr răbdarea mi-a fost pusă la încercare: «Dar dvs. sunteţi un magistrat», îmi spune poliţistul. «Ei nimeni, nu-i perfect», mi-ar fi venit să îi răspund pe moment, dar am preferat un răspuns serios: «Îmi dau seama că poate vi se pare ciudat că un magistrat simte necesitatea de a merge la biserică. Dar, vedeţi, tocmai în aceste momente avem cu toţii nevoie de mângâierea lui Dumnezeu. Doar el ne poate scoate din astfel de situaţii». Dar poliţistul a obiectat: «Şi nu e acelaşi lucru să vă rugaţi acasă? Ce nevoie e să mergi la biserică?» Atunci i-am răspuns: «Vedeţi, eu sunt făcut din carne şi oase şi pentru a primi cu adevărat putere de la Dumnezeu am nevoie să vin înaintea lui Dumnezeu. Şi de aceea simt necesitatea de merge pentru a mă ruga înaintea tabernacolului, unde este trupul lui Isus». Poliţistul i-a spus: «Bine, domnule. Puteţi merge…»”

Apoi părintele a subliniat două cuvinte foarte importante: orientare şi salvare. Dumnezeu oferă fiecărui om un scop, un ţel, o orientare: să urce la muntele sfânt, pentru a se ruga cu bucurie. Orice om e chemat să devină conştient că trebuie să se îndrepte spre casa de rugăciune, unde va primi darul bucuriei. În lumea noastră confuză, în care diferite forţe încearcă să ne dezbine avem nevoie de un cuvânt, o prezenţă, o forţă care să ne dea sens şi orientare. Numai lumina lui Cristos cel înviat şi doar rugăciunea ne oferă această orientare, adică îndreptare spre lumină.

Apoi a subliniat că biserica are forma unei bărci. Şi, la fel cum după potop, din arca lui Noe au ieşit oamenii şi toate vietăţile pentru a oferi viaţă peste tot unde mergeau, la fel şi noi suntem chemaţi să ieşim din biserică pentru a dărui mai departe salvarea, mântuirea primită în dar. În Casa Domnului este laboratorul sau atelierul unde se făureşte inima noastră ca şi templu al Duhului Sfânt. De aceea avem nevoie de biserică, de comunitate, de casa lui Dumnezeu, acolo unde trebuie să ne orientăm şi de unde ne putem extrage salvarea noastră.

La Sfânta Liturghie au participat o parte din credincioşi fizic, respectând distanţarea socială, în biserică şi în afara ei, cât şi uniţi prin intermediul internetului. Nuanţa solemnă de sărbătoare a fost dată şi de corul tinerilor din comunitate, ce ne-au purtat pe aripile îngerilor, alături de vocile lor maiestuoase.

La sfârşit părintele paroh a mulţumi Preasfinţitului Iosif pentru prezenţă, dar şi comunităţii care în acest an jubiliar, în ciuda pandemiei, s-a implicat în mod exemplar la nivel administrativ, calitativ şi spiritual. De asemenea, Preasfinţitul a mulţumit oamenilor pentru felul în care ştiu să răspundă iniţiativelor din această parohie, dar şi tinerilor care au animat celebrarea.

În următoarele zile la Sfânta Liturghie de seară de la ora 18.00 vor fi invitaţi câte doi preoţi care au lucrat în comunitatea noastră. Sărbătorile vor fi încheiate duminică, 4 octombrie, cu Sfânta Liturghie de la ora 11.00, când vom celebra şi hramul comunităţii noastre.

Pr. Andrei Gherghel

Apasati aici pentru albumul foto