Cuvantul vietii pentru luna aprilie

Aprilie 2020

„Fericiți cei care nu au văzut și au crezut” (In 20, 29).

Evanghelia după Sf. Ioan descrie întâlnirile apostolilor, ale Mariei Magdalena și ale altor discipoli cu Isus Înviat. El se arată în mod repetat, cu semnele răstignirii, ca să le deschidă din nou inimile la bucurie și speranță. Într-una din aceste împrejurări, apostolul Toma este absent. Ceilalți, care l-au întâlnit pe Domnul, îi povestesc această minunată experiență, probabil vor să-i transmită aceeași bucurie. Dar Toma nu reușește să accepte această mărturie indirectă; el vrea chiar să-l vadă și să-l atingă personal pe Isus.

Și acest lucru se întâmplă câteva zile mai târziu: Isus se prezintă din nou unui grup de discipoli, printre care se află în sfârșit și Toma, care își va proclama credința, apartenența sa totală la Cel Înviat: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”. Iar Isus îi răspunde:

„Fericiți cei care nu au văzut și au crezut”.

Această Evanghelie a fost scrisă după ce martorii oculari ai vieții, morții și învierii lui Isus dispăruseră. Era inevitabil ca mesajul Evangheliei să fie încredințat generațiilor următoare, iar transmiterea lui să se bazeze pe mărturia celor care, la rândul lor, au primit vestirea. Aici începe timpul Bisericii, poporul lui Dumnezeu care continuă să vestească mesajul lui Isus, transmițând cu credință cuvântul Său și trăindu-l în mod consecvent.

Noi de asemenea l-am întâlnit pe Isus, Evanghelia, credința creștină prin intermediul cuvântului și mărturiei altora, și am crezut. De aceea „suntem fericiți”.

„Fericiți cei care nu au văzut și au crezut”.

Pentru a trăi acest Cuvânt, să ne amintim de invitația Chiarei Lubich: „El (Isus) vrea să imprime în tine, și în toți oamenii care nu au trăit în jurul său, convingerea că posedă aceeași realitate ca și Apostolii. Isus vrea să-ți spună că nu ești defavorizat față de cei care l-au văzut. De fapt, tu ai credință, iar aceasta (credința) este – ca să zic așa – noul mod de a-l „vedea” pe Isus. Cu ea poți să te apropii de El, să îl înțelegi în profunzime, să îl întâlnești în adâncul inimii tale. Prin credință îl poți descoperi între doi sau mai mulți frați uniți în numele său, sau în Biserica ce îl continuă. […].

Aceste cuvinte ale lui Isus mai sunt pentru tine și o chemare de a-ți reînsufleți credința, de a nu aștepta susțineri sau semne pentru a progresa în viața ta spirituală, de a nu te îndoi de prezența lui Cristos în viața ta și în istorie, chiar dacă El poate să ți se pară departe. […]. El vrea ca tu să crezi în iubirea Lui, chiar dacă te regăsești în situații dificile sau te copleșesc circumstanțe imposibile»[1]

Anne este o tânără australiancă născută cu un handicap sever. Ea povestește: „În adolescență, m-am întrebat de ce n-am murit imediat după naștere, atât de mare era greutatea dizabilității mele. Părinții mei, care trăiesc Cuvântul Vieții, îmi dădeau mereu același răspuns: „Anne, Dumnezeu te iubește imens și are un plan special pentru tine”. În fața limitelor mele fizice, m-au ajutat să nu mă las blocată de dificultăți, ci mai degrabă să-i „iubesc prima” pe ceilalți, așa cum a făcut Dumnezeu cu noi. Am văzut că multe situații din jurul meu s-au schimbat și mulți oameni la rândul lor au început să fie mai deschiși față de mine și nu numai. De la tatăl meu am primit un mesaj personal pe care să îl deschid după moartea sa, în care era scrisă o singură propoziție: „Noaptea mea nu cunoaște întunericul”. Este experiența mea de zi cu zi: de fiecare dată când aleg să îi iubesc și să îi slujesc pe cei de lângă mine, nu mai există întuneric și pot experimenta iubirea pe care Dumnezeu o are pentru mine».

 

Letizia Magri

[1] C. Lubich, Cuvântul vieții aprilie 1980, în Parole di vita, sub îngrijirea pr. Fabio Ciardi (Opere di Chiara Lubich 5; Città Nuova, Roma 2017), pp. 169-170.