Vocaţia mea este iubirea. Hramul Parohiei “Sfânta Tereza a Pruncului Isus”

Duminică, 29 septembrie 2019, Preasfinţitul Iosif Păuleţ a prezidat Liturghia hramului Parohiei “Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din Iaşi, alături fiind pr. paroh Petru Sescu, pr. vicar Eugen Andrei, pr. Valeriu Ciorbă şi alţi 22 preoţi oaspeţi la altar şi confesionale.

Cu sufletele curate şi pline de bucurie credincioşii din Parohia “Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din Iaşi s-au adunat cu mic şi mare la sfânta Liturghie de hram, la care au participat şi numeroşi credincioşi din parohiile învecinate, care au făcut ca această sărbătoare să fie şi să rămână mereu una specială.

Cântările special pregătite, lecturile sfinte, ofertoriul, mulţimea prezentă, prezenţa Preasfinţitului Iosif Păuleţ, cuvântul de învăţătură al pr. Lucian Păuleţ, toate au contribuit la bucuria şi pacea interioară pe care le-au gustat din plin toţi cei prezenţi în această zi minunată.

În cuvântul de deschidere, pr. paroh Petru Sescu, după ce a urat bun venit Preasfinţitului şi a făcut o mică prezentare a Parohiei “Sfânta Tereza a Pruncului Isus”, a anunţat deschiderea anului jubiliar, care se va încheia anul viitor tot cu ocazia hramului în ziua de 4 octombrie 2020.

Preasfinţitul şi-a exprimat satisfacţia de a fi pentru prima data în biserica noastră şi ne-a asigurat de rugăciunile Excelenţei Sale pentru ca acest an binecuvântat să aducă roade bogate atât pe plan spiritual, cât şi administrativ.

Tereza “cea mică”, aşa cum o ştim cu toţii – spunea pr. Lucian Pauleţ la predică – e o soră de-a noastră. Ea deşi a dus o viaţă lipsită de evenimente, ascunsă şi pioasă , numai după 28 de ani de la moarte a fost declarată sfântă de Biserică. Nu s-a distins prin fapte extraordinare, spunea părintele, aşa cum nici noi nu suntem celebrităţi, ci… simţea o dorinţă aprinsă de a fi sfântă, aşa cum de altfel avea să mărturisească ea însăşi în cartea sa autobiografică intitulată Istoria unui suflet. Această dorinţă a condus-o la descoperirea vocaţiei sale – iubirea – iubirea, la Tereza, nu era un simplu cuvânt… era însăşi viaţa sa. Iubirea este calea cea mică a Terezei. Accesibilă şi nouă tuturor, deloc uşoară, nu e banală, foarte exigentă, însă… accesibilă tuturor.

Spre finalul cuvântului de învăţătură pr. Lucian ne-a propus două puncte de reflecţie care ne arată cum putem şi noi trăi concret iubirea, şi anume practicând iertarea şi mulţumirea.

Fiecare dintre noi este conştient mai mult sau mai puţin de faptul că trebuie să ne iertăm; pe noi şi pe alţii; însă atunci când părintele a spus că trebuie să-l iertăm pe Dumnezeu… în sufletul nostru s-a creat un vid, un blocaj, ni s-a tăiat respiraţia… iar fiinţa noastră parcă nu mai avea răbdare să audă şi cuvintele care aveau să urmeze… nu a durat mult, dar parcă a trecut o clipă de veşnicie până aveam să auzim din nou: “Nu vă scandalizaţi! Poate chiar printre noi sunt oameni care sunt nemulţumiţi de Dumnezeu. De ce? Pentru că nu ne ascultă aşa cum am vrea noi, nu ne împlineşte rugăciunile, nu se manifestă în lume şi faţă de alţii conform aşteptărilor noastre. Nu înseamnă că Dumnezeu este vinovat, însă pentru noi e important să fim mulţumiţi de Dumnezeu, «adică să-l iertam pe Dumnezeu pentru că ne-a făcut aşa cum suntem şi că ne-a aşezat acolo unde suntem». Aşa se exprima cardinalul Carlo Maria Martini într-un pelerinaj la Lisieux. Această împăcare cu Dumnezeu vindecă în noi toate ranchiunele şi nemulţumirile zilnice”.

O rugăciune simplă şi valabilă pentru fiecare în parte indiferent de vârstă, pe care o ştie de la pr. Alois Bulai, este: “Doamne, ajută-mă să îmbătrânesc frumos”. Cu toţii îmbătrânim, dar important este să îmbătrânim frumos. Cu toţii suntem chemaţi să iubim, să iertăm, să fim mulţumiţi de noi înşine şi de alţii, mai ales când ne dăm seama de necorespunderile noastre. Când începem să ne cunoaştem limitele, defectele, insuccesele şi totuşi realizăm că nu avem alta cale decât de a continua să încercăm să le depăşim, să găsim puterea să spunem mereu asemenea sfintie Tereza a Pruncului Isus “Cu Isus nu mă voi descuraja niciodată!”.

Şi cum tot ceea ce este frumos se termină repede, după ce sfânta Împărtăşanie a fost împărţită tuturor acelora care-l aşteptau pe Isus, un ministrant a rostit plin de emoţie, câteva versuri compuse special pentru Excelenţa Sa Iosif Păuleţ:

Ce sărbătoare mare! Şi ce bucurie
Şi ce lumină ne vine azi de sus!
Cu noul episcop, ce vine-n ospeţie
Să spunem azi cu toţii: “Tu solus Dominus!”

Bun venit, vă zicem azi cu patroana
Tereza cea mică şi sfânt-a lui Isus
Ea drept răsplată primit-a-n cer coroana
Mărturisind mereu în viaţă: “Tu solus Dominus!”

Veniţi să ne-ntăriţi credinţa,
În Domnul cel sfânt şi fără de-apus
În el, noi ştim, ni-i toată biruinţa
De-om spune-n orice zi: “Tu solus Dominus!”

Şi de-ai venit în Nicolina să ne vezi
Tu, care eşti al Domnului supus,
Îţi cerem să ne binecuvântezi
În numele aceluia ce este “Tu solus Dominus!”

Cum această poezie nu mai lasă loc de alte comentarii, aplauzele celor prezenţi, buchetul de flori oferit Preasfinţitului Iosif Păuleţ, cuvântul de încheiere al pr. paroh Petru Sescu şi preţioasa binecuvântare de episcop nou sfinţit ne-a umplut inimile de lumină şi har îndreptându-ne fiecare spre casele noastre plini de bucurie pentru a continua marea sărbătoare în casele şi familiile noastre.

Mariana Ifrim

Apasati aici pentru albumul foto