Adolescenții în drumeție!

De anul trecut am început noi, adolescenții, împreună cu părintele Marcelin Blaj, vicar la parohia „Sf. Tereza a Pruncului Isus”, să participăm la niște cateheze pentru vârsta noastră. După un timp, după ce ne-am împrietenit și ne-am cunoscut am hotărât să încercăm să animăm aceste cateheze, punând în practica tot ce am învățat de la ele. Așa că ușor, ușor, am planificat un campus de trei zile în perioada 16–18 august 2012 la Poiana Micului.

Plecând joi dimineața la ora 6:30 din curtea bisericii, am ajuns cu bine la Poiana Micului în jurul orei 10.00. După ce am vizitat casa și ne-am dus lucrurile în camere am jucat câteva bansuri pentru a ne înviora, urmând apoi un moment de formare, având drept model pe Pescărușul Johnathan, învîțând că nu trebuie să ne mulțumim cu ceea ce este jos ci că trebuie să învățăm să zburăm spre Dumnezeu. Apoi am mers la biserică pentru adorație și urmată de sfânta Liturghie. La sfârșitul sfintei Liturghii am invitat adolescenții din Poiana Micului să ni se alăture la un grătar. Am fost foarte bucuroși să vedem că au răspuns pozitiv la invitația noastră. În acea seară, începând cu ora 9, au venit și ei, și cu toții am bansat, cântat, am mâncat și ne-am simțit foarte bine.

Pentru a doua zi invitația a venit din partea lor, oferindu-se să ne conducă într-o drumeție spre „Pietrele Muierii”. Trezindu-ne la ora 9.15 am plecat la ora 10 în drumeție împreună cu adolescenții din Poiana Micului. Recunosc că a fost o drumeție lungă și obositoare, durând aproximativ trei ore dus și trei ore întors, dar s-a meritat pe deplin. Pe drum am cântat cu toții cantecele pe care le cunoșteam și am legat noi prietenii. Întorcându-ne din drumeția noastră ne-am schimbat și am mers să participăm la sfânta Liturghie. După care, acasă, ne-am adunat din nou împreună pentru masă. La ora zece au venit o parte din copii din Poiana Micului, făcând alte bansuri împreună cu ei.

În cea de-a treia zi, sâmbătă, ne-am trezit la ora 10, începând cu pregătirile pentru plecarea noastră. Am făcut curat în acea cabană în care am fost găzduiți, am strâns bagajele și, întristați, am plecat. A fost o experiență plăcută și credem noi utilă pentru viața noastră, ce ne va ajuta să creștem, să urcăm cât mai mult spre Dumnezeu. Mulțumim tuturor celor care ne-au ajutat pentru ca să putem participa la acest moment de prietenie și de formare, iar Dumnezeu să le răsplătească însutit!

A consemnat, Ecaterina Constantin