Predici tematice pentru Postul Mare 28 Martie

Părintele Mihai Patrașcu a vorbit miercuri, 28 martie 2012, despre cuvintele lui Isus de pe Cruce: “Totul s-a împlinit!”. Prin acestea, se exprimă efortul depus de Dumnezeu în procesul de creare a lumii. Dragostea Lui se revarsă pe deplin în sufletul nostru, în care a întipărit propriului Său chip. Munca Lui a stat tot timpul sub semnul iubirii. De aceea, ni l-a prezentat pe Însuși Fiul Său ca modelul suprem de transparență a chipului Lui. Noi, la rândul nostru, îndepărtându-ne de voința Lui Dumnezeu, prin păcat, nesocotim chipul divin din sufletul nostru și, prin urmare, reedităm răstignirea lui Cristos. În loc să ascultăm glasul Domnului și să ne recomandăm milostivirii Lui, ne condamnăm singuri la moartea cea veșnică, spiritul nostru devenind asemenea unei pietre de mormânt. Dumnezeu ne propune ca model de umilință imaginea sfintei Fecioare Maria, iar ca model de ascultare pe Însuși Fiul Său, Domnul nostru Isus Cristos, care a trăit de-a lungul vieții într-o sfânta supunere față de tatăl Iosif și de Mama Sa iubitoare.

În același timp, prin cele trei cuvinte de pe Cruce, Domnul a vrut să demonstreze că suprema modalitate de a-i aduce mulțumire nu se face prin înălțarea spiritului în mândrie, prin faptul de a fi dus un lucru la bun sfârșit, ci prin suferință. Așa cum numai suferind pe Cruce, Isus Cristos putea să ne izbăvească, și noi, numai ducându-ne cu vrednicie crucea de fiecare zi, putem afirma la sfârșitul vieții: “Doamne, am îndeplinit misiunea pe care mi-ai încredințat-o!”. Suferințele și patimile Mântuitorului au scopul de a trezi în inimile noastre voința de a lupta împotriva păcatului și de a ne elibera de frica de a nu face totul cum trebuie.

Astfel, părintele a vorbit despre păcatul lenei, izvorît din lipsa de hotărâre pentru împlinirea unei îndatoriri. Misiunea noastră în lume este de a corespunde cât mai precis chipului divin. Trebuie să fim slujitori credincioși în via Lui și să nu acționăm precum omul cel necredincios din parabola talanților, nerecunoscător pentru generozitatea divină, care nu a cultivat talantul pe care l-a primit. În același timp, nici ca slujitorul din parabola smochinului neroditor, care s-a rugat nepăsător stăpânului: “Doamne, lasă-l și anul acesta, până ce îl voi săpa împrejur și voi pune gunoi”. Prin urmare, datoria noastră este nu numai cea de a munci pentru lucrurile bune care ni s-au dat, dar și de a aduce roade bogate pentru grădina Paradisului.

În ceea ce privește modurile în care se poate manifesta lenea, ea poate fi de două feluri: fizică și spirituală. Atât pentru cea dintâi, cât și pentru cealaltă, modelul suprem este același Isus Cristos, care a muncit ani de zile în atelierul sfântului Iosif, și, aproape de sfârșitul vieții sale pe pământ, i-a înălțat mărire Domnului pentru puterea încredințată. Să-i aducem mulțumire în aceeași măsură bunului Dumnezeu pentru forța dată fiecăruia în lupta zilnică pentru nevoi și, mai important, împotriva păcatului, îmbogățindu-ne, astfel, zestrea spirituală.

De asemenea, trebuie să reținem că Dumnezeu nu ne judecă după fapte, ci după modul în care acestea au fost îndeplinite. Nu trebuie să alergăm cu îndârjire după treburi, neglijându-ne astfel sufletul, ci, cu multă răbdare și, mai ales, dragoste, să fim atenți la nevoile cele mici, de fiecare clipă. Fiecare lucru, oricât de mic, trebuie să trezească în noi o puternică dorință de a face binele. Nu trebuie să ne facem planuri mari, ci să acționăm cu pași mici în îndeplinirea îndatoririlor de zi cu zi. Domnul vede tot și ne răsplătește după sârguință, iar munca nu trebuie să o facem numai pentru folosul altora, ci și atribuind toate meritele numai bunului Dumnezeu. Nu trebuie să avem nici mania perfecțiunii, ci doar dorința de a îndeplini cum se cuvine voia Lui. În cele din urmă, ca ființe nedesăvârșite, să venim demni și umili în fața lui Dumnezeu, care, în nesfârșita Sa îndurare, ne va primi cu bucurie în lăcașul Său veșnic.

A consemnat, Diana Fârte