Predici tematice pentru Postul Mare 23 Martie

Vineri, 23 martie 2012, părintele Mihai Patrașcu a vorbit despre al șaptelea cuvânt adresat de Isus Cristos de pe lemnul crucii: “Îmi e sete!”. Mântuitorul nu a arătat, atunci, nici o manifestare de dispreț față de soldații romani, nici un cuvânt de speranță pentru Maria Magdalena și nici măcar un cuvânt de iubire pentru Ioan. Nu s-a adresat nici lui Dumnezeu, în momentele Sale de suferință pe Calvar, ci omului, care l-a abandonat cu o prea mare ușurință și de la care dorește acea iubire sinceră pe care trebuie să o aiba creatura față de Creatorul ei. Așa cum păstorul nu poate trăi fără turma pe care o conduce, nici Domnul, care a făcut cerul și pământul și le-a copleșit cu dovezile Lui de iubire, nu poate trăi fără dragostea celor cărora le-a dăruit viața.

Părintele a explicat, în continuare, semnificația profundă și reală a iubirii: aceea de a dărui, “te iubesc” fiind, astăzi, o expresie des folosită, dar, în același timp, mult prea puțin înțeleasă. Iubirea semnifică, la modul absolut, încredințarea propriilor secrete ființei iubite, suferința pentru ea și dorința sinceră și puternică de a-i fi mereu cât mai aproape, în preajma ei. Cristos a fost pentru noi, modelul suprem de iubire: și-a dat propria viață pentru răscumpărarea noastră din mâinile păcatului, în scopul mântuirii. Îi datorăm o dragoste necondiționată, pe măsura celei pe care ne-a dovedit-o, dăruindu-ne complet Lui și unindu-ne în dragoste cu El în sfânta Euharistie, îndestulându-ne cu apa cea vie promisă samaritencei în cazul în care ar ajunge să-l cunoască cu adevărat.

Părintele Patrașcu a vorbit, în momentele următoare, despre păcatul capital al lăcomiei, prin care, dezvoltând un exces în hrană și în băutură, omul încremenește în mreaja nevoilor primare. Îndepărtându-se de suflet și căutând să se salveze, în mod greșit, prin trup, constată, cu stupoare, că se pierde. Remarcă, așadar, că este de fapt, gol, deși îmbrăcat, însetat, deși bea, înfometat, deși mănâncă.

Este necesar de precizat, cu această ocazie, diferența dintre noțiunile de regim alimentar și postul adevărat, astfel: postul păgân și postul creștin. Păgân, căci binefacerile sunt de ordinul trupului, creștin, căci binefacerile și roadele se întrevăd la nivelul sufletului. Unii oameni din zilele noastre petrec 2-3 sau chiar mai multe ore în sălile de sport sau în cabinetele de cosmetică, spre deosebire de cei care merg în biserici.

Părintele a dat trei sfaturi în legătură cu modalitățile prin care poate fi învins acest păcat al lăcomiei: minimalizarea cheltuielilor pentru lux, evitarea exceselor și mortificațiile. A afirmat cu încredere, de asemenea, că, de îndată ce vom înceta modelajul aspectului fizic, vom dobândi, cu succes, o strălucitoare formă spirituală, pe măsura harului dumnezeiesc.

Datoria noastră, deci, este aceea de a căuta să ne îndestulăm spiritul și nu trupul. Deoarece sufletul este cel care, necontenit, strigă după ajutor. Mântuitorul se află în fiecare dintre noi și repetă în fiecare moment geamătul de pe Cruce, așteptând un răspuns la cuvintele: “Mi-e sete!”. El are nevoie de iubirea noastră pentru a ne putea transforma și a ne dărui mulțumirea atât de așteptată. O dată cu mulțumirea spirituală și cu harurile dobândite prin post și rugăciune, vom dobândi controlul asupra propriei ființe.

Să-i dăm lui Isus iubirea de care are nevoie pentru a ne dărui apa cea vie și izbăvirea din patimile trupești!

A consemnat, Diana Fârte