Predici tematice pentru Postul Mare 7 Martie

Părintele Mihai Pătrașcu, vicar judecătoresc și profesor de Drept canonic la Insitutul Teologic Romano-Catolic din Iași, după sfintele misiuni din parohia noastră, a început astăzi, 7 martie, ciclul de predici tematice pentru Postul Mare, care vor fi în fiecare miercuri și vineri, până în ziua de miercuri, inclusiv, din Săptămâna Sfântă.

Prima predică a fost în legătură cu îndatoririle creștinului pentru timpul sfânt al Postului Mare pe care îl trăim. Îndatoriri, nu în sensul obligațiilor ce vin din partea Bisericii, ci sub forma îndemnurilor interioare, care există și care trebuie redescoperite, aduse la suprafață și lăsate să lumineze, în ciuda măștii păcatului care le ascunde și coboară tot mai jos nivelul la care omul începe să comunice cu Dumnezeu.

Părintele a dat o lecție de autodepășire, nu prin mândrie și ambiție, ci prin biruirea condiției lumești, a barierelor trupului și ale imaginii pe care o avem despre mediul în care trăim. Ne-a făcut să înțelegem că adevărata devenire nu își are rădăcinile în propria voință, ci în cea a lui Dumnezeu, iar suprema fericire nu se poate obține decât atunci când pătrundem în profunzimea sufletului și ne descoperim mici, temători, plini de lipsuri și slăbiciuni pe care încercăm să le ascundem de ceilalți prin reacții de respingere și orgoliu.

A fost amintită și ordinea celor pe care îi iubește Dumnezeu: dușmani, păcătoși și sfinți. Rodul suferințelor lui Cristos este iertarea pe care omul a dobândit-o prin Sfântul Sânge curs la picioarele Crucii pentru păcatele noastre. Părintele predicator a explicat cum Isus a cerut, imperativ, Tatălui Ceresc iertarea pentru păcatele celor care L-au batjocorit și răstignit, deoarece ei au făcut-o din neștiință. În opoziție cu rugăciunea de pe Muntele Măslinilor, când Isus i-a făcut o altă cerere Tatălui, de a îndepărta, „dacă este cu putință”, paharul suferinței, rugăciunea pentru iertarea păcătoșilor este mult mai puternică și dovedește într-o mai mare măsura puterea iubirii și a sacrificiului pe care Isus îl face pentru mântuirea noastră; sacrificiu care nu are loc doar în acest timp sfânt, ci la fiecare celebrare a sfintei Liturghii, prin jertfa de pe altar. Apropierea de sfânta Spovadă și de sfânta Euharistie dovedește intenția omului de a fi părtaș la iertarea lui Isus, de a se umili la picioarele Crucii și de a-L iubi pe Isus din toată inima lui, pentru minunea de a-l fi ridicat din noroiul păcatului și de a-l conduce spre Adevăr. Isus cere de la noi doar deplina abandonare în mâinile Lui, pentru a ne putea călăuzi pe calea mântuirii. În același timp, trebuie să îndepărtăm de la noi ispita de a cădea din nou în păcat, când suntem perfect conștienți de iubirea și îndurarea pe care Cristos ni le arată și este dispus să ni le ofere. În acest caz, ignoranța ia loc neștiinței și nu mai putem primi harul iertării și al binecuvântării, nu ne găsim pacea și rătăcim prin lume, pierduți în propriile gânduri și temeri. Singura scăpare este în umilință, în a recunoaște că „totul e deșertăciune”, căci toate vin și pleacă din voința lui Dumnezeu și de a fi dispuși să îndeplinim numai voia Lui.

În încheiere, părintele Mihai Pătrașcu a reamintit etapele purificării interioare: trebuie să ne recunoaștem întâi păcatele, pentru a putea primi cu umilință și vrednicie iertarea Domnului și apoi, plini de recunoștință și disponibilitate, să gustăm din Sfântul Trup și Sânge, pe care El ni le oferă pentru a ne răscumpăra din capcanele lumii.

Cu toții suntem îndemnați să răspundem chemării lui Dumnezeu și să venim în întâmpinarea iubirii divine, prin care am venit pe pământ și prin care vom fi mântuiți. Jerfa de pe Cruce reprezintă modelul suprem al dragostei lui Cristos pentru oameni, trebuie doar să ne deschidem inimile și să Îi ascultăm glasul.

A consemnat, Diana Fârte