Luncani: Minunata trăire a credinţei în Cristos cu şi prin Fecioara Maria

“Minunata trăire a credinţei în Cristos cu şi prin Fecioara Maria” a fost tema celor trei zile de reculegere pentru 21 de membri ai Mişcării “Familiile de Nazaret” (19 din Parohia noastra, unul din Parohia “Sfântul Anton” din Iaşi şi unul din Târgu Mureş), desfăşurate la mănăstirea carmelită din Luncani, între 31 august şi 3 septembrie 2017.

Pr. Petru Sescu, parohul comunităţii noastre, ca director spiritual al grupului, ne-a oferit ocazia de a trăi clipe inedite alături de pr. Augustin Mihai Folner, prior al acestei mănăstiri, şi de colaboratoarea Sfinţiei sale, Melinda Ferenţ.

Unii am păşit pragul mănăstirii cu dorinţa reînvierii bucuriei trăirilor de altădată, alţii pentru a ne bucura de aerul proaspăt al începutului de toamnă, alţii fără a aştepta nimic, cu inimile şi mâinile goale…, atât de goale încât fiinţa întreagă părea a fi pustiită şi părăsită de acela care pentru a fi mereu cu fiecare dintre noi şi-a dat viaţa, trupul şi sângele…

Păşind dincolo de poarta mereu deschisă a mănăstirii, în acest colţ de rai, ne-am abandonat în braţele lui Isus, pline de iubire şi îndurare. Deşi preaplini de grijile şi problemele acestei lumi, fiecare am dorit să trăim o nouă experienţă spirituală cu Isus şi Maria şi să ne umplem cu puterea harului divin, conştienţi fiind că doar astfel ne putem continua drumul vieţii care nu întotdeauna este uşor şi lipsit de obstacole.

Inimile noastre înfometate după iubirea lui Cristos au găsit aici acea oază de linişte şi pace, în care sufletele s-au deschis larg, pentru a-i avea ca oaspeţi de seamă pe Isus şi Maria.

Harul lui Dumnezeu coboară neîncetat asupra întregii omeniri prin slujitorii săi, spune Sfânta Scriptură, dar… de la a şti şi până la a fi atinşi şi transformaţi de harul lui Dumnezeu este o distanţă de la cer la pământ.

Asta am trăit noi în aceste zile. Chiar şi cei care au plecat spre Luncani, doar pentru a asigura transportul participanţilor activi, au fost atinşi şi transformaţi spiritual. Am plecat fiecare cu gândurile şi aşteptările noastre, dar… ne-am întors plini de gândul lui Dumnezeu.

Textele alese, meditaţiile, lectio divina, adoraţia euharistică, dar mai ales privegherea mariană pregătită de gazde atât de minunat, pentru seara de vineri, cu titlul “Maria sub cruce”, şi cea de sâmbătă seara, ne-a lăsat muţi de uimire… ne-a transformat realmente întreaga fiinţă. Chiar şi cea mai împietrită inimă a fost atinsă de Duhul Sfânt şi a simţit îmbrăţişarea duioasă a Mariei. Nu ştiu ce au trăit ceilalţi, dar eu am văzut mâna lui Dumnezeu întinsă asupra noastră şi binecuvântarea lui coborând asupra acestui grup, am simţit privirea lui plină de iubire şi bunăvoinţa, am văzut concret cum sfânta Fecioară Maria a pus pecetea asupra Mişcării “Familiile de Nazaret” prin… consacrarea mariană a fiecărui participant din ziua de duminică, dat fiind că elementul esenţial al mişcării este consacrarea mariană. Iar acest lucru s-a materializat acum, aici… fără ca cineva dintre noi să fi cerut acest lucru, după un timp destul de lung al existenţei noastre în România, 15 ani.

Semnele de convertire spontană, pe care toţi le-am văzut şi trăit în grup, nu pot decât să ne facă să spunem tuturor că la Luncani poţi atinge cerul cu mâna, că de la mănăstirea carmelită din Luncani, dacă ai o inimă curată, nu te poţi întoarce acasă decât transformat, transfigurat. Te întorci cel mai bogat om, pentru că inima şi sufletul tău au devenit locuinţa Duhului Sfânt.

Am constatat cu uimire că el intră în inima şi sufletul tău chiar dacă tu nu îl inviţi, pentru că bunătatea, sinceritatea, gratuitatea, lipsa prefăcătoriei şi a minciunii sunt darurile lui, iar asta înseamnă că el era deja, chiar dacă tu nu i-ai conştientizat prezenţa, era acolo… şi aştepta momentul potrivit să-l descoperi, să-i ceri ajutorul, să-i dai voie să fie lumină prin tine pentru ceilalţi, să-i împrumuţi mâinile şi picioarele tale, pentru a putea lucra în lume. Pentru ca cei mulţi, fără speranţă să reînvie, să vadă şi să meargă, să ştie că omul niciodată nu e singur, că bunătatea şi iubirea lui Dumnezeu pentru creatura sa nu vor dispărea niciodată, oricât de păcătoşi am fi, pentru că Dumnezeu – aşa cum spunea părintele Augustin – nu este numai bun, el este cel mai bun.

În încheiere, nu pot decât să mulţumesc lui Dumnezeu şi preoţilor noştri pentru aceste minunate zile: părintelui paroh Petru Sescu, pentru toată disponibilitatea pe care o arată totdeauna pentru tot ceea ce înseamnă viaţă spirituală a credincioşilor din parohia sa, părintelui Augustin Mihai Folner şi colaboratoarei sfinţiei sale, dar şi Melindei Ferenţ pentru că ne-a primit în comunitatea lor cu atâta căldură, ne-a tratat cu atâta amabilitate şi grijă, ne-a făcut să ne simţim “de-ai casei”. Mulţumim tuturor acelora care au contribuit la înnobilarea acestor zile – mă refer la organist, la ceilalţi fraţi şi surori care au slujit în bucătărie, celor care îngrijesc curtea acestei mănăstiri… tuturor celor care s-au aflat în acest loc în acelaşi timp cu noi. Credincioşilor care au umplut biserica din Luncani, duminică, la sfânta Liturghie. Cuvintele nu pot exprima ceea ce noi am trăit, dar dorinţa de a rămâne uniţi în rugăciune o simt atât de puternică, încât nu mă pot împotrivi, chiar dacă aş vrea.

Mariana Ifrim

Pentru album foto apasati aici