LANSAREA PENTATEUHULUI

Duminică, 29 ianuarie 2012, în biserica „Sf. Tereza a Pruncului Isus” din Iași, la sfânta Liturghie de la ora 17, a avut loc lansarea Pentateuhului (primele cinci cărți ale Sfintei Scripturi), la care au participat pr. Ștefan Lupu, director al editurii Sapientia, pr. Alois Bulai și pr. Eduard Pătrașcu, traducătorii acestei ediții. La această sfântă Liturghie au participat, pe lângă cei trei preoți profesori, și preoți din parohie, alături de tineri și credincioși veniți pentru a afla mai multe despre Pentateuh și despre munca acestor oameni, care au dorit să ne aducă Cuvântul lui Dumnezeu în case. Celebrantul principal al sfintei Liturghii a fost pr. Ștefan Lupu, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de pr. Eduard Pătrașcu, care a fost și vicar în această parohie.

Cartea Pentateuhului este prima dintr-o serie de șapte. Cuprinde primele cinci cărți din Vechiul Testament, în 578 de pagini, având pe margini citate, pentru înțelegerea mai profundă a textului, iar, la final, repere cronologice, pentru cunoașterea legăturilor istorice, prezintă și imagini, hărți pentru orientarea în spațiul geografic și descoperirea istoriei poporului ales. De asemenea, subsolul conține trimiteri și lămuriri ale cuvintelor. Aceste prime cinci cărți sunt: Geneza, Exodul, Leviticul, Numerii, Deuteronomul. Aceasta este prima traducere romano-catolică a Pentateuhului în limba română.

Imediat după sfânta Liturghie, la invitația părintelui paroh, pr. Ștefan Lupu a pornit prezentarea lucării care cuprinde primele cinci cărți ale Bibliei. Astfel, părintele a pornit prezentarea cu câteva detalii tehnice, mai ales că el este cel care s-a ocupat de publicarea acestei prime părți. Apoi a urmat părintele Alois Bulai care a început să prezinte, cu multă emoție, strânsa legătura dintre Cuvânt și Biserică. „Există o simbioză între ceea ce auzim la Sfânta Liturghie și ceea ce dorim să citim. Pentateuhul cuprinde trăsătura esențială a Cuvântului lui Dumnezeu: răspuns la întrebări existențiale. Ne întrebăm: «Care este raportul dintre bărbat și femeie?», «De ce există suferință și, mai ales, suferința celor nevinovați?», «De unde omul?» sau despre raportul dintre om și Dumnezeu, care, deși Atotputernic, nu este rece, ci ascultă strigătul poporului Său, pregătindu-l pentru a trăi într-o țară binecuvântată. Acesta este Cuvântul de care avem nevoie pentru a găsi calea cea dreaptă.”

Părintele Eduard Pătrașcu a fost cel care, după discursul părintelui Alois, a vorbit despre munca grea pe care a depus-o în traducerea Petateuhului: „Prima condiție esențială a unei bune traduceri este consecvența și munca zilnică. Pentru noi este o mare, profundă și responsabilizantă experiență a credinței. Încercăm să traducem limba ebraică într-o limbă română adaptată, accesibilă; este o limbă română care curge. Am avut grija de a nu ne lăsa condiționați de alte traduceri în limba română, ci am avut ca punct de referință traducerile din greacă și latină. Marea noutate este că, atunci când descoperim un termen greu, nu mergem la o altă traducere, ci încercăm să îl găsim în noi înșine. Avem dicționare foarte bune pentru ebraică, ne folosim de tot ceea ce înseamnă comentarii de specialitate și încercăm să punem astfel un subsol bogat.”

La sfârșitul lunii februarie sunt așteptate să apară și Cărțile Istorice, rămânând ca la sfârșitul anului să fie publicate Cărțile Spiențiale.

„De câte ori nu ne-am întrebat: «Și noi când o să avem Biblia noastră?». Sperăm să avem Biblia în traducere în casele noastre, făclie pentru pașii noștri, care să ne însoțească și să ne îndrume. Pentateuhul este o auroră de claritate.”, a spus părintele Alois.

La final, doi dintre enoriași au adresat întrebări despre traducere și dificultățile întâmpinate în traducerea în limba română. Apoi celebrarea s-a încheiat cu un călduros „La mulți ani!” pentru cei care participă la această traducere, urându-le zile multe și rodnice, pline de răbdare și înțelepciune în munca pe care o depun pentru a le descoperi oamenilor Cuvântul lui Dumnezeu. Marea dorință a tuturor este, astăzi, nu numai de a înțelege acest Cuvânt, ci de a-l întipări în inimă și a-i descoperi apoi roadele în faptele noastre, în gânduri, în bucurii și suferințe. Ne rugăm să avem parte de El în orice clipă și cu această dorință vie pornim cu încredere pe drumul vieții.

A consemnat, Diana Fârte