RUGĂCIUNE PENTRU UNITATEA CREȘTINILOR

Parohia “Sfânta Tereza” din Iaşi a găzduit cea de-a treia zi de rugăciune pentru unitatea creştinilor, vineri, 20 ianuarie 2012. Celebrarea ecumenică, prezidată de PS Aurel Percă, episcop auxiliar de Iaşi, a avut loc în biserica parohială, la ora 17.00.

La această celebrare au participat preoţii din cadrul parohiei, precum şi preoţi din celelalte parohii şi congregaţii din Iaşi, persoane consacrate, seminarişti, numeroşi laici, catolici şi ortodocşi.

Celebrarea ecumenică s-a desfăşurat după aceeaşi schemă obişnuită: Adunarea, Liturgia Cuvântului, Rugăciunea penitenţială şi stropirea cu apă sfinţită. În încheiere s-a rostit rugăciunea de angajare şi a fost oferită binecuvântarea.

Lecturile biblice din această a treia zi de rugăciune pentru unitate au evidenţiat faptul că Dumnezeu poate schimba dezastrele şi tragedia în victorie. El transformă toate suferinţele, nenorocirile noastre şi suferinţa incredibilă a istoriei într-o înviere care cuprinde întreaga lume. Astfel, în prima lectură luată din Cartea profetului Isaia, emoţionanta sa profeţie despre slujitorul suferind s-a împlinit total în Cristos. Noi suntem urmaşii săi, născuţi din suferinţa Mântuitorului şi formăm în el o singură familie. Apostolul Petru, din a cărui scrisoare este luată cea de-a doua lectură, este un martor al pătimirii lui Cristos care ne oferă un exemplu concret: şi noi suntem chemaţi să trăim aceeaşi formă de suferinţă din iubire, pe care a manifestat-o Isus faţă de Dumnezeu. El nu l-a blestemat pentru suferinţa sa, ci s-a încredinţat Lui, judecătorul cel drept. Textul evanghelic, aparţinând sfântului Luca, ne prezintă împietrirea inimii discipolilor aflaţi în drum spre Emaus, în faţa suferinţelor lui Cristos. Însă, explicaţia suferinţelor lui Mesia poate fi descoperită doar în lumina prezenţei Domnului. Şi atunci, ca şi acum, Isus este însoţitorul nostru constant pe drumul pietros al vieţii, deschizându-ne ochii în faţa planului misterios de mântuire. Fiind solidari cu toţi cei care suferă, suntem chemaţi să învăţăm de la slujitorul suferind şi răstignit să ne golim de noi înşine, să ne abandonăm şi să ne oferim ca jertfă.

La predică, pr. Vasile Petrişor, amintind de invitaţia profundă a acestor zile de rugăciune pentru unitate, a menţionat faptul că, mai mult decât în anii trecuţi, textele biblice pregătite de comisia poloneză pentru acest an ne ajută să reflectăm asupra unicului fundament al unităţii care este însuşi Cristos. Anul acesta suntem chemaţi să reflectăm mai mult asupra a ceea ce ne uneşte, decât asupra acelor elemente care ne separă şi ne diferenţiază pe unii de alţii. Astfel, pe Cristos îl iubim cu toţii, indiferent de confesiunea căreia îi aparţinem: catolici, ortodocşi, protestanţi, cu toţii privim cu încredere la Cristos. El a suferit pentru fiecare dintre noi. Iată, aşadar, care este fundamentul unităţii: Cristos. Părintele a atras atenţia asupra concepţiei greşite care există astăzi cu privire la ecumenism. Ecumenismul înseamnă înainte de toate o întoarcere la Cristos. Noi avem impresia că de ecumenism trebuie să se ocupe doar reprezentanţii Bisericii. Or, acest lucru este total greşit, pentru că ecumenismul nu se face în birouri; ecumenismul nu se discută şi nu se negociază. Punctul de pornire este de jos, tocmai de la noi. Iar primul pas pe care suntem datori să-l facem este tocmai acela de a ne întoarce spre Cristos şi astfel de a ne îndrepta unii spre ceilalţi. Lecturile din această zi, a precizat părintele, vin tocmai să întărească acest imperativ. În Evanghelie, cei doi ucenici, care au stat aproape de Cristos timp de aproape trei ani, aşteptau momentul în care Isus va declanşa o revoluţie şi va elibera Israelul împlinindu-le astfel visul. Însă, chiar sub ochii lor, Isus, cel în care ei îşi puseseră toată speranţa, este ucis fiind răstignit pe cruce.

În acel moment, toate speranţele lor şi toate planurile lor au fost distruse. De aceea ei părăsesc Ierusalimul şi se îndreaptă spre Emaus. Însă, Emausul, înainte de a fi o localitate, este de fapt o stare. Este acea stare în care intrăm atunci când, asemenea celor doi ucenici, toate visele şi planurile noastre se destramă şi nu reuşim să găsim nici o soluţie. Cei doi ucenici părăsesc aşadar Ierusalimul, se depărtează de nucleu central al Bisericii, se depărtează de Cristos însuşi. Dar iată că Isus li se arată şi merge cu ei, îi însoţeşte şi îi convinge să se întoarcă la Ierusalim, la Biserică, acolo unde de fapt stă el. Şi nouă, astăzi, Isus ni se arată şi ne invită să facem acelaşi drum, să mergem spre Ierusalim, spre Biserică.

Părintele a amintit că diviziunile au început să apară în momentul în care oamenii s-au îndepărtat de Cristos. De aceea, unica soluţie pentru realizarea unităţii este reîntoarcerea la el. Aceasta este invitaţia cea mai profundă a Bisericii. Cristos este cel care ne uneşte. Ajunşi în jurul său, vom observa mulţi oameni care sunt în drum spre Emaus, căzuţi pradă dificultăţilor de tot felul şi disperării. Pe aceştia suntem îndemnaţi să îi însoţim, să ne alăturăm lor şi să îi conducem spre Cristos, acolo unde cu toţii vom forma o mare familie.

A consemnat, Virgiliu Demşa-Crainicu