Plugușorul preoților pentru comunitatea Sf. Tereza a Pruncului Isus – 2017 –

Aho, aho, vrednici creştini
Copii, tineri, oameni buni
Ce de vreo două decenii
Voi sunteţi parohienii
Astei parohii de frunte
Care mândră se întinde:
Mai în sudul Iaşului
Pe drumul Vasluiului:
Din Ciurea la Miroslava,
Sau la Grajduri şi Dumbrava
De la Frumoasa din vale
Până la Recuperare
La Castele, la Galata
Asta-i parohia toată,
Ocrotită tot mereu
De Sfânta din Lisieux,
Azi vă vin cu pluguşorul
Eu, parohul şi păstorul
Însoţit de-ai mei vicari
Aşa ca la zile mari.
De când dacii şi romanii
Acum când se schimbă anii
Gospodarii trag cu plugul
Mare să fie belşugul,
Şi trăgând ei brazde late
Își urează sănătate.
Şi aşa, ca toţi plugarii,
Vin şi eu azi cu vicarii,
Să vă spunem o urare
La a anilor schimbare.
Am vrea noi să tragem brazdă
La dumneavoastră-n ogradă
Da’n oraş nu prea se poate,
La balcon, etajul şapte!
Cum să urc plugul cu boi
La balcon, etajul doi?
Aş vrea ca urarea mea
Să v-atingă inima,
Să vă meargă pân’ la suflet
Şi-n viaţă s-aibă răsunet
Cu bice și cu buhai,
Ia strigați și voi vicari
Strigați cât vă țin plămânii
Ca s-audă toți creștinii
Chiar și cei ce sunt acasă
Și de slujbă nu le pasă!
Ne-a mai părăsit un an
Dar el n-a trecut în van:
Poate că am mai albit
Şi am mai îmbătrânit,
Dar sufletul a-ntinerit
Ba chiar s-a şi primenit
Sacramente, rugăciuni
Ba chiar sfinte misiuni,
Zilnic sfinte liturghii,
Cu merite mii şi mii
Cu-ale corului cântări,
Haruri, binecuvântări.
Fost-am noi de multe ori
Săraci fii risipitori
Însă papa, cu-al său har
Ne-a dat an jubiliar
Un an al milostivirii
Ca să afle toţi creştinii
Cât de bun e Tatăl Sfânt,
Cum se uită spre pământ;
Cum iartă orice tâlhar
Care cere al său har;
El este samariteanul
Care iartă tot sărmanul.
De-acesta iertare cere
Scapă de păcate grele
El e Tatăl şi păstorul
Ce iartă risipitorul,
Doar păcatul să şi-l vadă
Şi să meargă la spovadă!
Poarta sfântă s-a închis
Însă papa a mai zis:
Fiţi atenţi, n-are sfârșire
A Domnului milostivire,
Ea continuă, rămâne
Chiar şi-n anul care vine,
Dar şi voi fiţi iertători,
Milostivi, ajutători
Şi fiţi plini de caritate
Cum ne-nvaţă Sfânta Carte!
Voi care mă ascultaţi
Faceţi efort şi strigaţi: Mânaţi măi!
Prin luna lui mărțișor
Am avut predicator
Pentru sfinte misiuni
Ce sper c-au făcut minuni:
Multe inimi înmuiate,
Mii de păcate iertate,
Pe la confesionale
Aglomerație mare,
Grele, mari și veniale
Mers-au pe Bahlui la vale
Insistenţa fost-a mare:
Prin case fie iertare,
Lipsuri mari să nu mai fie
De la Sfânta Liturghie,
Maica Domnului s-aducă
La toţi ocrotire multă!
Sfânta Carte a Scripturii
Care-i mama-nvăţăturii
Loc de cinste aibă-n casă,
Facă-vă viaţa frumoasă!
Şi-a mai spus misionarul:
Priviţi bine calendarul
Şi de-i scris cu roşu, mare
Să ştiţi că e sărbătoare:
Lăsaţi muncă şi distracţii
Să aveţi alte atracţii:
Biserica, liturghia,
Caritatea, armonia
Şi s-aveţi dare de mână
Şi pentru vreo faptă bună!
Sunt săraci la noi la poartă
Care-un dram de pâine aşteaptă!
Dragi creştini, dragi oameni buni
Care-aţi fost la misiuni,
De sunteţi de-acord că-i bine
Hăiţi cât puteţi cu mine! Mânaţi măi!

 
Mulţi oameni cu caritate
Avem în comunitate:
Ce exemplu elocvent
Dau bravii lui Sân’ Vincent!
Cu ce drag şi cu ce daruri
Merg adesea pe la Grajduri!
Ba nu uită dumnealor
Nici de soarta morţilor:
Să-i scoată din suferinţă
Fac pomeni şi pocăinţă:
Chiar ceva unic în Iaşi:
Praznic pentru copilaşi!
Şi multe inimi sărmane
primesc hrană, primesc haine,
Mângâieri, câte-un bănuţ
Şi-o vorbă despre Isus!
Un alt exemplu concret:
Familia de Nazaret;
Câţi oameni sunt convertiţi
Şi-n credinţă întăriți
De-a lor sfântă rugăciune
Spusă cu intenţii bune?
Ce discursuri, meditaţii
Dar şi sfinte adorații!
Câte dialoguri sfinte,
Întâlniri, sfinte cuvinte
Umplu inimi însetate
De Sfântă divinitate!
Ca semn de apreciere
Strig-acuma tare, vere,
Să răsune şi s-audă
Chiar şi baba cea mai surdă!
Mânaţi măi!

 
Într-o zi văzui un moş
Cu baston şi-n spate-un coş:
„ – De unde vii bătrânele?
– Iaca vin de la Castele.
De spinare-s cam adus
N-am nici bani de autobuz,
Baba e bolnav-acasă
Şi picioarele mă lasă!
Nu mai sunt ca înainte!
Ce să mă mai fac, părinte?”
M-am gândit, m-am tot gândit
Şi-o idee m-o pălit:
A noastră comunitate
E întinsă pân’ departe.
Şi tot creşte, şi tot creşte
Ca pâinea parcă dospeşte:
Şi biserica nu-i mare,
Nu e prea încăpătoare
Şi acuma eu vă spui:
Ce-ar fi să mai facă-un pui?
Undeva pe lângă moşul
Ce-şi purta în spate coşul,
Prin Horpaz, pe la Castele,
Unde-s vile măricele,
Mai spre-a Cetăţuii Luncă
Dincolo de Valea-Adâncă.
Eu zic că-i o datorie
Să facem o ctitorie
Sfânt lăcaş de-nchinăciune
Ca o nouă misiune.
În anul nou, aşadar,
Fier beton, ciment şi var,
Cărămidă şi mortar:
Îi facem Domnului dar
Catolică ctitorie
Lumea minte să ne ţie!
Şi mai am o rugăminte:
Vă rog să o ţineţi minte.
De cumva în noul an,
Veţi găsi prin buzunar
Vreo sută, două sau trei
De dolari sau chiar de lei,
Dacă vreţi mare dobândă
Care-i tot mereu crescândă
Investiţi cu bucurie
Pentru sfânta ctitorie:
Domnul Sfânt şi-ndurător
Nu rămâne el dator:
Pentru darul dumneavoastră
Va da dobândă cerească:
Tare se milostiveşte
Şi-nsutit el răsplătește!
Ziduri mari şi betonate
Ia mai strigă, măi fârtate!
Mânaţi măi!

 
În anul ce-acuma zboară,
– Fie-i ţărâna uşoară! –
După campusul din vară
Am primit o veste-amară:
Că părintele Ilie,
Va pleca din parohie
Toţi au plâns şi-au sughiţat
Şi mereu s-au întrebat:
„Ne-ai învățat buni să fim
Ca Iosif cel milostiv!
De ce pleci acum din Iaşi?
Unde mergi şi cui ne laşi?”
Dar tristețea am uitat
Când repede am aflat
C-o s-avem un alt părinte
Bun ca cel de mai-nainte:
Debutant în preoţie
Dar emană bucurie:
Ne ţine doar cu povești
Că doar e din Gherăești!
„Bun venit, părinte-Andrei
Printre noi cei mititei!
Să te-ajute Dumnezeu
Cu noi bun să fii mereu!”
Pentru-al nostru nou vicar
Strigaţi toți cei din altar
Să s-audă la Horleşti,
De ce nu şi-n Gherăeşti? Mânaţi măi!
Nu uităm la sărbătoare
Ca să facem o urare
Surorilor de la Bambina
Harnice ca și albina
Zi de zi şi ceas de ceas
Parcă nici nu au răgaz:
Rugăciuni şi cateheze,
Şi mereu ştiu să vegheze
Cu copii la pregătire
La altar împodobire
La sărbători ornamente
La spitale pansamente
La bătrâni o alinare
La beţivi încurajare
Să lase ţuica deoparte,
Să pună mâna pe-o carte
O carte de rugăciuni
Să se facă creştini buni!
Dragi surori, să ne trăiți
Întru mulţi ani fericiţi!
Domnul vă binecuvânte
Rugăciunea să v-asculte
Şi la uşă să vă bată
Postulante, chiar o ceată!
Voi toţi care m-ascultaţi,
Pentru surori să strigaţi! Mânaţi măi!

 
În anul ce pleacă-n zări
Au fost multe realizări,
Însă bine de vedem
Ceva ofuri tot avem:
De ce oare printre crini
Mai cresc bălării şi spini
Şi-n casele de creştini
Mai vieţuiesc şi păgâni?
Taţi ce se numesc catolici
Însă asta doar în condici!
Despre slujbă, ce să spun?
Vin la Paşti şi la Crăciun
Nu prea s-au mai spovedit
De când s-au căsătorit.
Îşi văd biserica lor
Doar când stau le semafor.
Înăuntru de-ar intra
Se tem că s-ar dărâma.
Unii ce-s mai grijulii
Îi trimit doar pe copii
Să-l roage pe Dumnezeu
Ca să-i păzească de rău,
Ca să-i ferească de boală
Sau când au vreo mahmureală!
În multe case nu-i pace,
Soţii nu vor să se-mpace
În casă-i Afganistanul
Clar, soţul e talibanul;
Şi toată familia
Parc-ar fi în Siria:
Lacrimi, vânătăi, injurii
Şi nimica de-ale gurii;
Copiii dorm prin vecini
Halal casă de creştini!
Pentru anul nou ce vine
Tare-am vrea să fie bine:
Familii bune şi sfinte,
Pe masă pâine fierbinte,
Copii buni şi fericiţi
Cu părinţi harnici, cinstiţi
Tinerii din parohie
Tot mereu la Liturghie
Şi cu mult curaj să fie
Curaţi pân’ la cununie!
Mamele o bună pildă
La copii să le întindă,
Când le dă un colţ de pâine
Să-i învețe-o rugăciune,
Le formeze conștiința
Şi ce e recunoştinţa.
Iar credinţa să le fie
Chiar a vieţii temelie!
Fie-n orice buzunar
Cărticică şi Rozar
Pentru mame, pentru taţi
Mai mânaţi o dată, fraţi! Mânaţi măi

 
Pentru mulţi e-o bucurie:
Zilnic Sfânta Liturghie
Să sfințească ziua toată,
Dimineața sunt la poartă.
Sau seara la asfinţire
Vin să facă mulţumire.
Dar copiii sunt la şcoală,
Vârstnicii mai zac în boală;
Alţii se scuză mereu
Că programu-i lung şi greu
Alţii au priorităţi
Pentru ştiri, actualităţi:
Unii scuze îşi găsesc:
„Eu o să mă convertesc
Când o să îmbătrânesc
Şi suta o s-o-mplinesc!”
Dar mă-ntreb, în sinea mea,
De n-or prinde pensia
Ajung la Domnul Cristos,
Sau merg undeva mai jos?
Alţii fac slujbe mai mari
Cu Panciu sau cu Cotnari
Şi la orice duşcă plină,
Să vezi cât se mai închină!
Însă eu cu drag vă spun
Că există un grup bun
Care zi de zi, se ştie,
E prezent la Liturghie:
Ei sunt cei ce pentru lume
Zilnic ’nalţă rugăciune!
Ei sunt cei ce cer mereu
Iertarea lui Dumnezeu!
Mijlocesc şi cer mereu
Pace de la Dumnezeu!
Pentru ei a doua casă
E chiar biserica noastră!
Unii la pensionare
Au dorinţă foarte mare
Să sfințească anii care
Îi mai au încă-n dotare,
Şi li-i dă Domnul de sus,
Zilnic vin lângă Isus
Şi zic că nu pot trăi
Fără a se-mpărtăşi!
Cu bice şi zurgălăi
Mai strigaţi o dată Hăi! Mânați măi!

 
Dragi creştini, eu vă doresc,
Ca părinte sufletesc:
Să vă dea Domnul de toate,
Credință şi sănătate
Bucurii nenumărate,
Zile binecuvântate!
Un an nou cu haruri multe,
Copiii să nu vă uite,
Să aveţi pâine pe masă,
Şi o minte sănătoasă,
Să nu credeţi prea uşor
Ce spun la televizor,
Dar încredere, zic eu,
Să aveţi în Dumnezeu!
El de grijă să vă poarte,
De-a lui milă s-aveţi parte.
Să simţiţi fără-ncetare
A sa binecuvântare!
În anul care-o să vină
Inima vă fie plină
De-a Domnului lumină!
La anul și la mulți ani!
Aho!