Plugușor Sf. Tereza Iași 2016

Aho, aho, creştini iubiţi,

Staţi puţin, nu vă grăbiţi

Ascultaţi a mea urare

La a anilor schimbare.

Căci din mila Celui Sfânt

Care-i milostiv şi blând

Înc-un an am mai primit

Şi îi spunem BUN VENIT!

 

Acum când se schimbă anii,

Parohul şi cu vicarii

Facem o retrospectivă

Şi urări de perspectivă.

Pentru ce a fost frumos

Mulţumim respectuos.

Pentru ce avem regrete

Am vrea să nu se repete.

Pentru anul ce apare

Avem mare aşteptare:

Aşteptăm haruri din cer

Pentru credincioşi şi cler

Aşteptăm purtare sfântă

De la cei care m-ascultă

Dorim sporirea iubirii

În anul milostivirii.

La-nceput de ani, măi fraţi

De mine v-alăturaţi

Şi cât puteţi să strigaţi: Mânaţi măi!

 

Ne oprim la fiecare

Să vă facem o urare.

La creştini şi la creştine,

Bătrânei, copii, copile

Tineri, universitari,

Simpatici pensionari

Muncitori din Miroslava,

Sau din piaţă, la tarabă,

De prin şcoală profesori,

Sau de la Fortus frezori,

Medici şi parlamentari,

Vânzători şi grădinari

Şoferi şi taximetrişti

Azi nu-i voie să fiţi trişti.

Vă dorim s-aveţi de toate,

Împliniri şi rezultate,

Spor în muncă şi în casă,

Pensia oleac` mai grasă.

Banii nu-i daţi la dentist,

Mai bine pe-un acatist.

Pe la şcoală note bune,

Multă baftă-n sesiune.

De-aceea, băieţi şi fete

Ia sunaţi voi din tablete

Şi strigaţi din răsputeri

Iar apoi mai daţi şi-un share!

Mânaţi măi!!!

 

Îndrept acum o urare

Spre copii noştri care

Chiar de fac năzdrăvănii

La toţi ne-aduc bucurii

Ei sunt viitorul nostru,

Dacă ştiu a-şi face rostul.

Într-o zi cam pe la zece

Chiar pe lângă mine trece

Ionel al nu ştiu cui

Prins de vraja chiulului.

Şi-l întreb aşa-ntr-o doară:

– Dar acum nu eşti la şcoală?

– Vai, părinte, că m-aţi prins

Dar nu spuneţi la părinţi.

Când e mare zăpuşeală

Cine are chef de şcoală?

La ora de geografie,

Nu-i mai bine-n berărie?

Iar decât să tocim fracţii

Nu-i mai bine la distracţii!

Proful nostru de la mate

El ar vrea, dar nu se poate,

Să-nvăţăm tabla-nmulţirii

Şi pe-aceea a-mpărţirii

Dar ce rost s-o învăţăm

Când pe I-phone o avem?

Bun e profesorul, domnul,

Dar mai tare-i telefonul.

–                     Măi Ionel, cine-nvaţă

Îşi face un drum în viaţă.

–                     Da, părinte, vă promit

Că mă fac copil cinstit!”

Radicali, cuburi, pătrate

Ia mai mână, dragă frate,

Mânaţi măi!!!!!!

Sigur v-aduceţi aminte

De acele zile sfinte

Când profesor cu mult zel

Chiar Iacobuţ Daniel,

Cu foc şi multă silinţă

În timpul de pocăinţă

Al postului cel mai sfânt,

Ne vorbea cu mult avânt:

„Mai lăsaţi-vă de vicii

De rele şi de capricii,

Şi porniţi pe-o nouă cale,

Pe-a virtuţilor cărare:

Lenea, răul, băutura,

necredinţa, înjurătura,

vorba rea şi duşmănia

ura şi cu gelozia

ca şi buruiana strică

şi aduce numai frică.

Sunt neghina cea din grâu

Sau ca PET-ul din pârâu.

Ca tăciunele-n porumb

Fac sufletul diform şi strâmb.

Însă bunătatea mare

Şi credinţa-nfloritoare,

Ca şi mila, puritatea,

Speranţa şi caritatea,

Rugăciunea şi căinţa,

Răbdarea, bunăvoinţa

Sunt petale dintr-o floare,

Razele mândre de soare,

Sunt frumoşii stropi de rouă

Ce-nveşmântă viaţa nouă,

Sunt flori mândre în grădină,

Sunt cascade de lumină.

Aşa vrem să înflorească

Viaţa voastră creştinească:

Fără vicii, fără rele

Astea toate să se spele

Bahluiul, în cursul său

Să le ducă la cel rău

Creştini cu virtute mare

Strigaţi cât puteţi de tare:

Mânaţi măi!!!!

 

De vre-un an şi jumătate

De la Roma din cetate

 

Papa lumii s-adresa

Şi-un an sfânt el anunţa

Pentru lumea consacrată,

Adică aceea ceată

Care în lumea modernă

Vor să fie o lanternă

Să fie lumina lumii

Şi sarea din miezul pâinii:

Ce-ngrijesc cu mâna lor

Rănile sărmanilor

Sau hrănesc cu pâinea lor

Copilaşii străzilor.

Cu multă bunăvoinţă

Alină şi suferinţă.

Pentru oameni plini de ani

Ca şi pentru cei sărmani.

Sunt pildă şi mângâiere,

Alinare-n zile grele.

Aduc pentru omenire

Rugăciuni fără oprire

Şi sunt un mereu exemplu

Şi pe stradă, şi la templu,

Iară vorba lor cea dulce

La toţi mângâiere-aduce.

Chiar la noi în parohie,

Au dorit ele să vie

De vreo nouă ani încoace

Aţi văzut ce ştiu a face,

Sunt ca şi în stup albina

Surorile de la Bambina.

După ce un sfert de veac

Mult noroi au mestecat

prin multe sate moldave

la bolnavi şi la bolnave,

Şi-au pus ţintă ca să vină

Şi la noi în Nicolina.

Bun exemplu-n rugăciune,

Tot mereu fac fapte bune,

Cu copii, tineri lucrează,

Pe toţi îi încurajează.

Pe lângă multe carisme

Şi-n grai italienisme,

Au şi ceva anormal:

Dunguliţa de la voal

Nu-i pe frunte, ca la toate,

Ci doi centimetri-n spate!

 

 

Dragi surori, noi vă urăm

Şi-mpreună ne rugăm

S-aveţi mereu sănătate,

În virtute plinătate,

În slujire bucurie

Şi vocaţii chiar o mie!

Pentru surorile toate

Consacraţi şi consacrate

Ca o mare-ncurajare

Strigaţi cât puteţi de tare!

Mânaţi măi!

 

Dragi creştini din vest de Iaşi,

Ai noştri enoriaşi,

Avem noi mândru lăcaş.

Chiar ziarele din Iaşi

Ades` îi spun catedrală,

Că doar e monumentală.

Şi ne place, că-i a noastră

ca şi o floare în glastră

Pe malul Bahluiului,

În gradina Iaşului.

Îns-al nostru madrigal,

Ce-i strunit de Ciprian

Să ţină bine isonul,

Şi să prindă bine tonul,

S-au gândit ca să pornească

Prin ţara moldovenească

Ca să vadă edificii

Făcute cu sacrificii

Biserici mândre, măreţe,

cu turnuri înalte, semeţe.

Cu consiliul pastoral

Noi n-am mers pe litoral

Ci din Iaşi la Săbăoani,

Din Oneşti la Farăoani,

La Bălcescu şi-Adjudeni,

La Bacău şi Tămăşeni

Şi-am văzut minuni de artă,

Prin Moldova noastră toată:

Altare împodobite,

Monumente inedite,

Cu vitralii giuvaier

Ce-s ferestre către cer.

Alţii dornici de-nchinare

Pe la sfinte sanctuare

 

Mers-au până la Cacica

În mână cu cărticica

Să se roage Maicii Sfinte

Cererile să le-asculte:

Să aibă-n minte lumină,

Femeia mai gospodină,

Un serviciu mai uşor,

Copil mai ascultător,

Sau să-i scoată din nămol

Pe-nsetaţii de alcool.

Ce bun e pelerinajul,

Te scoate din tot necazul!

Voi, care mă ascultaţi,

Acum iarăşi să strigaţi!

Strigaţi toţi acum cu mine

Nicolina să răsune:

Mânaţi măi!

 

Anul vechi a fost frumos

Doar un pic cam secetos,

Însă a rodit mereu

Evenimente la greu:

În centru, la catedrală,

La Sân` Petru astă vară,

A fost mare concentrare

De mitre episcopale:

Toţi vlădicii din Carpaţi

L-au înconjurat ca fraţi

pe al nost` episcop Petru

Care prezida la centru

Mulţumind lui Dumnezeu

Pentru jubileul său:

La vârstă septuagenară

şi viaţă sacerdotală

La jumătate de veac.

Chiar nici papa n-a uitat

Trimiţându-i o scrisoare

Ca şi o felicitare.

 

Chiar fiind aglomerat

Preasfinţitul n-a uitat

Nici de-a noastră parohie

Şi-a dorit schimbări să fie:

Vicarul nostru Romică,

(Chiar de-avea statura mică)

 

Vrednic a fost el aflat

Şi ca paroh avansat.

Numai că n-a fost să fie

În zonă vreo parohie,

Şi-a ajuns să păstorească

În Vizantea pitorească.

Mai iese de-acolo doară

Când dă frunza-n codru iară!

Iară noi ne-am primenit

C-un tânăr frumos, voinic,

Ba chiar pe la tâmplă are

Semn de-nţelepciune mare!

Acum la-nceput de an

Şi părintelui Cojan,

Îi spunem un bun venit,

Aibă glasul aurit!

Fie printre tinerei

Un părinte Vianney!

Iar cucernicul părinte,

Ilieş, de mai `nainte,

Fie pentru copilaşi

Cel mai bun vicar din Iaşi!

Oricum, de-şi cumpără haine

Îl vedem pe la raioane

De paltoane şi tichii

Cu mărimi pentru copii!

Fraţi vicari, veniţi aproape

Şi strigaţi dacă se poate

Să s-audă-n Valea Adâncă

Şi-n Vizantea, la Romică!

Mânaţi măi!

 

Urătura nu-i prea mare

Şi nici foarte-ncăpătoare;

Multe ar mai fi de spus

Despre anul ce-a apus.

Cum ne-nvaţă toţi părinţii

Buni prieteni ne sunt sfinţii,

Îi chemăm în rugăciune,

Le-aducem închinăciune,

Sau de-avem icoane bune

Ca să-i vadă-ntreaga lume.

Şi când le cerem ploi bune

Purtăm în procesiune!

Zece steaguri flutură

Inima ne-mbucură,

Şi când le scoatem pe stradă

Toată lumea se întreabă:

„Ce frumos mai strălucesc!

Au design franţuzesc!”

Să strigăm cu toată gloata

Să se zguduie Galata!

Mânaţi măi!

 

Gospodari din Nicolina

E cam gata urătura

Însă noi cei trei părinţi

Am avea multe dorinţi:

Anul nou să fie bun

Ca în ziua de Crăciun

Să aveţi dorinţe sfinte

Şi doar frumoase cuvinte

Împliniri şi bucurii

Şi cei mai cuminţi copii,

Să n-aveţi metehne, boale

Şi nici buzunare goale!

În cămară rafturi pline,

S-aveţi şi grase chenzine!

Pentru anul care vine

Vă urăm numai de bine:

Inima n-o ia din loc

Când la trap, când la galop

Un colesterol mai mic

Care nu prezintă risc

Multă, multă sănătate,

Bucurii şi bine-n toate.

Domnul Sfânt vă întărească,

Virtutea mereu să crească,

Să vă apere de rău

Sănătoşi să fiţi mereu

Iar credinţa să vă fie

Cea mai mare bucurie!

Tuturor să v-arătaţi

Credincioşi adevăraţi!

Iar anul milostivirii

Îi cheamă pe toţi creştinii

Să fie mai iubitori,

De duşmani mai iertători,

Să aveţi un zâmbet cald

Pentru fratele-ntristat.

Mai atenţi cu cel sărman,

Ca bunul samaritean.

Să fiţi oamenii iubirii

În anul Milostivirii!

La anul şi la mulţi ani!