Cum devenim ucenici ai lui ISUS ?

Cum devenim ucenici ai lui ISUS ?

A fost tema exercițiilor spirituale de vară,  pe care o parte din membrii  mișcării  “Familiile de Nazaret”  însoțiți de Pr. Paroh Petru Sescu, care este și îndrumătorul nostru spiritual, am trăit-o cu intensitate și bucurie maximă în CASA  DE  RUGACIUNE  TRAIAN  “GAUDIUM  ET  SPES,   în perioada 19 – 21 Iunie 2015.

Joi seara, toți cei care au dorit să trăiască timp de trei zile puțin “mai aproape de cer” , au pus în brațele Mariei și în mâinile lui Isus toate problemele, preocupările,  grijile, tot ceea ce poate…  nu ne place la noi sau la partenerul nostru de viață, la copiii noștri, toate neînțelegerile și supărările noastre, ca mai apoi  cu inimile și sufletele deschise să participăm la deschiderea oficială  a reculegerii, prin participarea la Sf. Liturghie, care a fost celebrată de pr. Corneliu Berea .

Mulțumim, Pr. Corneliu , care a răspuns cu bucurie la invitația Pr. Paroh dar mai ales pentru că ne-a încântat și edificat prin meditațiile, conferințele, mărturiile și dicuțiile individuale care au împodobit sufletele noastre cu  lumină și mult har.

Urmarea lui Isus ( Lc 14,25-35), a fost titlul primei conferințe, prezentate de pr. Corneliu. Citind și meditând  primul verset,  ne-am întrebat fiecare în parte: Oare și eu fac  parte din acea mulțime care îl caută, care îl urmează pe Isus ?… Dar pr. Corneliu nu ne-a permis  să ne pierdem în mulțime prea mult timp, ne-a obligat prin cuvântul său să alegem, să hotărâm ce vrem să facem cu viața noastră,… dacă vrem doar să facem parte din acea mulțime care îl urmează pe Isus, ( din curiozitate, pentru că dă bine, pentru că trebuie să fiu o mamă sau  un tată bun, un soț sau o soție bună) sau dorim să devenim ucenici ai Lui? … Dacă alegem să fim ucenici ai lui Isus, atunci trebuie să facem alegeri responsabile, radicale pentru că spunea pr. Corneliu “ Urmarea  lui Isus nu implică numai mântuirea noastră, ci  și pe a multor altora. A-l urma pe Isus nu este la fel cu alte lucruri importante pe care le facem în viață. El este pe primul loc tocmai pentru că viața veșnică  a  altor multe persone, depind de locul pe care-l dăm noi lui Isus în viața noastră – mai  înainte de mamă, tată, copiii, frații și chiar de noi înșine”. 

Parabola grăuntelui de muștar și a plămadei (Mt 13,31-35), a doua zi ne-am reamintit că: Dumnezeu a sădit în sufletul fiecăruia dintre noi semințele sale, în tăcere,  fără ca noi să intuim cât de importante sunt, spunea părintele.  Creșterea unei semințe este o acțiune tăcută, discretă, care nu face zgomot. Dar, funcție de valoare pe care noi o acordăm harului lui Dumnezeu  începănd cu cele mai mici realități, face ca  o comunitate, o familie, o persoană  să crească, să rodească. Trecerea de la sămânță la copac nu aparține omului, este un   miracol care aparține lui Dumnezeu, noi trebuie doar să  colabărăm.  

Când schimbările nu se văd în viața noastră, în grupul nostru, în familia noastră, etc. adesea suntem ispitiți să renunțăm, să abandonăm totul. Însă nu ochiul nostru ne spune dacă lucrurile merg bine, nici dacă ele se vor dezvolta.  Credința  este singura care vede dincolo de vizibil; ne spune unde anume se află puterea care transformă, care face să crească, care aduce roade. Inima vede realități pe care ochiul este neputincios să le vadă.

 Iar  în ceea ce privește plămada… este foarte important de observat, nu drojdia este cea care crește, dar ascunsă în multă  făină, ea este fermentul care  crește tot aluatul,  nu doar o parte din el.

Foarte multe întrebări și-au făcut loc în mintea și în sufletul nostru, mai ales în cea de-a treia zi când, am meditat la  vindecarea orbului din Ierihon. Gândul că fiecare dintre noi poate fi orb asemenea lui Bartimeu, m-a pus în dificultate. Oare am eu destulă credință, pentru ca Isus să poată înfăptui miracolul vindecării și în viața mea? Oare  nu cumva sunt chiar eu o piedică pentru alții care doresc să-l urmeze pe Isus?  Dacă Isus m-ar întreba: Ce vrei să fac pentru tine, aș ști eu ce să-i răspund ? Cu aceste gânduri am ajuns la finalul celor trei zile și pentru că în cea de-a doua zi, toți membrii grupului au participat la un joc de cunoaștere, la finalul celor trei zile, s-au împărțit premii cu mesaje speciale tuturor participanților iar un membru al mișcării a adresat un cuvânt de mulțumire pr. Corneliu pe care-l relatăm mai jos:

Vă mulțumim, părinte pentru primirea caldă și binevoitoare, pentru simplitatea și atenția cu care ne-ați copleșit, dar mai ales pentru meditațiile și conferințele pline de duh. Cu delicatețe ne-ați făcut să înțelegem că a fi ucenic a lui Isus, presupune mai mult decât a face parte din acei mulți care merg după El. Că nu este suficient să ascultăm, trebuie să înțelegem, să reținem și să asimilăm, să punem în practică.

A fi ucenic a lui Isus, presupune o mare, foarte mare responsabilitate, pentru că de alegerea noastră nu depinde numai mântuirea noastră dar și a celorlalți.

A fi ucenic a lui Isus, presupune să rămânem sare ce are gust, ba mai mult să devenim sare ce curăță lumea și plămadă ce face să dospească aluatul omenesc, să riscăm mult, să riscăm totul așa cum a făcut Isus, Domnul și Învățătorul nostru.

A fi ucenic a lui Isus, nu presupune a înfăptuim lucruri mărețe, doar trebuie să ne punem la dispoziția Lui, să colaborăm discret, uneori tăcuți, alteori neliniștiți, dar mereu atenți la chemarea și voința Lui. Să avem răbdare și încredere că asemeni seminței de muștar, chiar dacă astăzi ne vedem mici, foarte mici… prin lucrarea lui Dumnezeu, vom deveni și  noi asemeni acelui copac mare, foarte mare în care vor putea locui  păsările cerului.  Mulțumim.”

Apoi cu inimile tresăltând de bucurie, ne-am întors în familiile noastre pentru a împărtăși  celor de acasă, bucuria trăită în cele trei zile mai aproape de Isus.  Singurul regret a fost că totul a  s-a sfârșit,  mult prea rapid . Timpul parcă și-a pierdut din consistență, a devenit doar un moment fericit din viața noastră.

Mulțumim tuturor acelora care au avut grijă să nu ne lipsescă nimic, mulțumim și pr. Paroh Petru Sescu, pentru grija părintească, pentru timpul petrecut în scaunul de spovadă, pentru direcțiunea spirituală și încrederea pe care  nu obosește niciodată să o acorde acestui grup .

Mariana Ifrim

 

Acest moment, timp de reculegere l-am  trăit cu multă bucurie. Timpul acordat apropierii de Dumnezeu, al cunoașterii  și rugăciunii ma încărcat sufletește. În aceste momente am reușit să mă redescopăr, să las în urmă trecutul și să trăiesc prezentul. Viitorul,  l-am pus în mâna mamei  noastre cerești , Sfânta Fecioară Maria. M-am despărțit de acest timp minunat numai cu gândul că Tatăl din cer ne va oferi  în viitorul apropiat un alt moment de trăire intensă a credinței.

Ana  Doboș

 

Am participat cu mare bucurie la aceste zile minunate de reculegere și mi-am întărit convingerea ca toate evenimentele trecutului se pot vindeca prin credință. De asemenea cu credință trebuie trăit prezentul și privit viitorul. Din conferințele expuse de parintele Corneliu Berea s-a desprins mijlocul prin care putem deveni apostoli ai lui Isus și acesta ar fi să privim mai mult cu inima decât cu ochii, deoarece astfel putem vedea mai bine realitatea. Sămânța sădită de Dumnezeu în fiecare dintre noi, rodește dacă avem credință îi multă răbdare.

Momentele de rugaciune și adorație ne-au umplut sufletele de pace și liniște. Clipele de destindere ne-au apropiat mai mult și ne-au facilitat comunicarea și o altfel de cunoaștere.

Ne-am întors acasă  plini de încredere și convinși că putem să fim și noi ucenici ai lui Isus în familiile noastre, în comunitate și în mediile în care ne desfășurăm activitatea.

Mulțumim Domnului că ne-a prilejuit aces timp binecuvântat.

Amelia N.

 

Am mai participat si la alte  exerciții spirituale, dar aceasta a fost pentru mine de o încărcătură spirituală excepțională. Mulțumesc din suflet  Pr. Pertică și  Pr. Corneliu pentru exemplul lor de mărturie, pentru timpul pe care l-au dăruit tuturor celor care u fost prezenți la această reculegere, pentru răbdarea cu care m-au ascultat și pentru cuvintele pline de lumina Duhului Sfânt. Mulțumesc din suflet tuturor acelora care s-au ocupat de organizarea acestor exerciții spirituale, care au fost, minunate.

                                                                                                                                    Mioara Robu

Înțelepciunea Ta Doamne să-mi stea alături și să lucreze cu mine. Mulțumesc din suflet pentru acest timp, pentru această reculegere.

                                                                                                                                    Veronica Dămoc