Cu Isus în drumul spre Paşte

“Cu Isus în drumul spre Paşte” a fost tema reculegerii desfăşurată în perioada 14-15 martie 2015, la Casa Surorile Providenţei, la care au participat membrii grupului Mişcarea “Familiile de Nazaret” din cadrul parohiei noastre.

Fiecare zi de reculegere a început cu rugăciunea “Laudele” pentru a aduce slavă lui Dumnezeu şi pentru a implora harul deschiderii la cuvântul său. Apoi programul a continuat cu meditaţiile şi conferinţele, propuse, alese cu deosebită grijă şi susţinute de părintele profesor Daniel Iacobuţ.

În prima zi meditaţia a fost axată pe orânduirea sfintei Euharistii, misterul de nepătruns al morţii şi învierii Domnului. Pr. Daniel ne-a invitat să medităm la gesturile pe care Isus le-a făcut la frângerea pâinii, la cele patru verbe: a luata binecuvântata frânt şi a dat. În sfânta Euharistie Cristos devine un dar oferit Tatălui pentru noi, este momentul în care ne rugăm împreună, oferim împreună şi ne împărtăşim împreună din iubirea lui Dumnezeu, iubire care ne transformă şi ne face să continuăm drumul de convertire.

Meditaţia din ziua a doua ne-a îndreptat atenţia spre propria cruce, care ne permite să devenim mai uniţi cu Cristos cel răstignit, ne ajută să înţelegem mai bine şi mai profund misterul pătimirii, morţii şi învierii Domnului. În toate experienţele trăite, chiar şi în cele dureroase pe care nu le înţelegem, Dumnezeu ascunde un dar deosebit, care nu poate fi descoperit decât prin rugăciune în faţa crucii.

Aici putem vorbi de aşa-zisele “haruri dificile”, spunea părintele, când numai bunul Dumnezeu poate transforma durerea în bucurie. Când toate stările de suferinţă trăite pot deveni parte din drumul vieţii, ele constituie un pas spre bucurie.

Conferinţa expusă în prima zi ne-a întărit convingerea că fraza “Tu eşti Fiul meu preaiubit” este valabilă şi pentru fiecare dintre noi. Ochii iubirii lui Dumnezeu ne-au plăsmuit înainte de existenţa noastră. El ne-a rânduit înainte de întemeierea lumii, să fim sfinţi şi neprihăniţi în iubire. Numele fiecăruia dintre noi este gravat în mâinile lui Dumnezeu, spunea părintele Daniel. Iubirea lui Dumnezeu, este cea care ne mântuieşte prin crucea, moartea şi învierea lui Isus. Pentru a trăi această iubire trebuie să avem certitudinea că suntem aleşi, doriţi, luaţi în mâinile lui Isus, aşa cum a luat pâinea şi a binecuvântat-o. A fi ales înseamnă a trăi bucuria de a fi luaţi în mâinile lui Dumnezeu, de a conştientiza că fiecare dintre noi este un dar unic, înzestrat cu bunătate şi iubire divină.

În cea de-a doua conferinţă părintele ne-a explicat semnificaţia cuvintelor “frângerea pâinii”, oferindu-ne exemple concrete din viaţa noastră, când ni se frânge inima… sufletul… şi cum putem să valorificăm aceste trăiri. Însuşi Isus ne oferă două căi de abordare a acestor trăiri: momentul Ghetsemani şi Cina cea de Taină.

Prima cale ar fi să nu evităm aceste momente de frângere a inimii, ci să le trăim în rugăciune oferindu-le Tatălui împreună cu Isus. Isus nu a fugit de momentul Ghetsemani, nu a refuzat potirul durerii, l-a trăit în profunzimea sufleului său în rugăciune, până când sudoarea lui s-a transformat în picături de sânge.

Cea de-a doua cale se referă la actele de dăruire, slujire, acordarea timpului celor care au nevoie, rostirea cuvintelor de încurajare, de binecuvântare şi chiar să ne exprimăm iubirea şi susţinerea noastră prin gesturi fizice. Aceste acte şi atitudini ne oferă multă bucurie şi pace sufletească şi îl bucură pe Dumnezeu.

Să cerem în rugăciune harul de a vedea cum se bucură Dumnezeu pentru momentele când noi reuşim să fim dar pentru ceilalţi, spunea părintele Daniel.

Împrospătaţi şi îmbogăţiţi spiritual am participat cu mai multă încredere la sfânta Liturghie, lăsându-ne atinşi de Dumnezeu prin sfintele taine.

Colocviile spirituale asistate de părintele paroh Petru Sescu, părintele Marius Ilieş şi părintele Daniel Iacobuţ ne-au dat posibilitatea să descoperim şi să privim cu ochii credinţei trăirile noastre de fiecare zi. De asemenea, lectio divina cu temele “Aleşi şi binecuvântaţi” şi “Frânţi şi dăruiţi” cu texte sacre din evanghelia după Luca 5,1-11 şi Ioan 12,20-33, ne-au oferit mesaje unice pentru fiecare în parte şi ne-au îmbogăţit prin mărturiile exprimate.

Fiecare zi de reculegere s-a încheiat cu rugăciunea “Vesperele” prin care i-am mulţumit lui Dumnezeu pentru harurile primite şi în special pentru darul de a fi aleşi.

Întăriţi spiritual şi continuând timpul de post şi rugăciune cu Isus în drumul spre Paşte, aşteptăm încrezători şi entuziasmaţi ziua sfântă a Învierii Domnului pentru a-i înălţa imnuri de adoraţie şi de mulţumire.

Amelia Neacşu